De reținut: 

• Nevoia de control se naște din nevoia de siguranță.
• Vreau să controlez mediul în care trăiesc pentru că asta este calea cea mai sigură spre a mă simți în siguranță.
• Când nu controlez, apare subtil sub forma unei amenințări nesiguranța.
• Controlul necesită efort susținut din partea noastră pentru că de cele mai multe ori întâmpinăm rezistență din partea celorlalți pentru că niciunei persoane nu îi place să fie controlată.
• Atunci când întâmpinăm această rezistență, apare creativitatea și căutăm soluții pentru a reuși să controlăm.
• Aceste soluții nu sunt cele mai oneste și presupune șantaj emoțional sau condiții puse celeilalte persoane pentru a o determina să accepte controlul.
• În funcție de rezistența întâmpinată, suntem mai creativi sau mai puțin creativi.
• Încercările noastre de a controla alte persoane sau situații de viață se manifestă mai tot timpul fără să conștientizăm acest proces formându-se un obicei.
• Cu cât reușesc mai bine să controlez, cu atât mai în siguranță mă simt, cu cât nu reușesc să controlez, cu atât mai nesigur mă simt.
• Efortul continuu de a controla ne obosește datorită obiceiului de a gândi în scheme destinate manipulării.
• Într-un final, controlul ne lasă fără soluții, fără energie și nesiguri pentru că nu avem cum să manipulăm la nesfârșit. Așa cum nouă nu ne place să fm manipulați, la un moment dat nu mai acceptăm și nu mai permitem nimănui să ne controleze comportamentul, la fel și alte persoane ne opresc pe noi din a le controla comportamentul. 
• În schimb, rămânem cu obiceiul obsesiv de a gând în scheme cu scopul de a-i determina pe ceilalți să facă lucrurile exact așa le dorim noi.
• Starea de „nesiguranță” învinge în cele din urmă în detrimentul nevoi de control.

Exemplu: Te iubesc

Cerem partenerilor de viață să ne iubească prin expresii de tot felul.

La început formă un obicei din a ne spune „te iubesc”!

Dacă eu spun te iubesc, am nevoie ca și partenera să îmi spună că mă iubește.

Dacă eu îi spun că e frumoasă, am așteptarea să mă aprecieze și ea pe mine.

Dar la un moment dat această expresie spusă din obiceiul de a ne asigura că ne iubim, devine  ceva perimat în care nu mai este emoția de iubire ce însoțește aceste cuvinte, ci doar cuvinte spuse fără nicio emoție.

Astfel credem că nu mai suntem iubiți când observăm că aceste cuvinte nu sunt însoțite de emoție și asta ne face să ne simțim nesiguri.

Dacă vorbim despre asta cu partenera, apare o presiune din ce în ce mai mare din a le folosi și să „încărcăm” cuvintele și cu emoția de iubire, dar obiceiul e mai puternic și începem să spunem mimând doar că ar fi iubire, ar acesta este punctul unde începem să purtăm o mască a iubirii ce accelerează și mai mult nesiguranța.

Iar totul pleacă din nevoia de a controla iubirea, adică a mă asigura că sunt iubit.

Provocare zilei:

Te provoc ca azi să observi nevoia de a controla.

Doar observă-te cum încerc să controlezi o altă persoană sau o anumită situație fără să încerci să schimbi ceva, doar observă!

Exercițiu: Inamicul încrederii

Controlul necesită efort susținut din partea noastră după cum spuneam.

În schimb, o persoană sigură pe ea nu are nevoie să controleze.

Chiar mai mult, își dă voie să fie vulnerabilă.

Ceea ce vom face în cele ce urmează este să observăm cum emoția de nesiguranță simțită declanșează nevoia de a controla.

Ce avem de făcut:

Pasul 1:

Potrivește emoțiile de mai jos la cele 7 situații din tabel:

nesiguranță, înverșunare, invidie, ignoranță, nedreptate, nepăsare, dezamăgire. 

Pasul 2:

Scrie în ultima coloană ce frică crezi că se află în spatele emoției simțite știind că toate emoțiile negative se nasc din frică și cele pozitive din iubire.

Pasul 3:

Acum te rog să scrii ce reacție ai avea tu la cele 7 situații de mai jos.

Pasul 4:

Observă în câte situații încerci să controlezi situația.