Ziua 3 – Așteptările


PROVOCAREA ZILEI

EXERCIȚIU ZIUA 3 – Anulare așteptărilor

Presupune observarea lor și anularea prin simplul act de prezență.

Așteptările sunt construite din proiecțiile minții și în 19 din 20 de cazuri acestea sunt false conform lui Dan Ariely ce a făcut mai multe studii în această direcție.

Așteptările sunt false și ceea ce credem noi că se va întâmpla, reprezintă o iluzie.

Cu alte cuvinte datorită acestui mod de a funcționa, așteptările noastre sunt cele ce construiesc cele mai multe probleme în relația de cuplu pentru că o dată ce acestea se formează și nu se întâmplă întocmai în relație, noi nu acceptăm altă realitate.

Și aici vorbesc de micile gesturi, micile bucurii ce ni le oferim în relație începând de la o îmbrățișare, un sărut, o mângâiere până la cine stă cu copilul sau cine merge la piață.

Dacă lucrurile nu se întâmplă întocmai, cerem să se modeleze comportamentul în funcție de aceste așteptări ce ne și dau un argument solid în modul în care gâîndim spunându-ne în sinea noastră că așa este normal.

Apoi, dacă suntem contraziși, întrebăm în stânga și în dreapta pentru a obține această validare a așteptărilor noastre și a-i determina pe ceilalți să confirme propria normalitate.

Nu vorbesc de lucrurile nepotrivite din relație cum ar fi infidelitatea sau agresivitatea latentă dacă e să existe pentru că e normal să ne oferim o stare de armonie în familie.

Vorbesc de acele lucruri ce destabilizează relația.
Ei, cât timp noi vrem să impunem propria noastră realitate și celorlalți, nu suntem conștienți de aceste așteptări.

Când spun asta vorbesc de faptul că suntem 8 miliarde de oameni pe acest pământ și sunt tot atâtea „realități” și toate acestea sunt construite de propria interpretare a lucrurilor ce diferă de la om la om.

Așa că așteptările sunt și există pentru a produce neplăceri și cel mai simplu este să le anulăm.

Mai spun că proiecțiile și așteptările sunt responsabile de a trăi în viitor sau în trecut, nicidecum în prezent.

Iar asta reprezintă un obicei ce nu ne dă voie să vedem ce se ascunde în prezentul simplu.

Așa că ceea ce vom face este să stăm în prezent și să anulăm așteptările prin simpla observare a proiecției.

Noi oricum facem Observatorul, exercițiul din prima zi și acum este esențial să ne uităm la proiecție, la modul în care aceasta construiește procesul gândirii pentru că proiecțiile sunt cele ce generează gândurile și începe dansul dintre emoții și gânduri.

Ce avem de făcut:

Pasul 1:

Stăm în prezent.
Proiecțiile apar și implicit așteptările, dar scopul este să le observăm și să renunțăm la a le mai da curs, adică să le ignorăm și să ne concentrăm doar pe prezent.
Sunt aici, acum și fac asta sau nu fac nimic concentrându-mă pe zona inimii.

Pasul 2:

Dăm totul în ceea ce facem și ori de câte ori ieșim din prezent ne întoarcem.
Este un obicei ce se cere a fi instalat, adică să dăm totul în ceea ce facem.
Un simplu „te iubesc” poate să țină o viață întreagă dacă dăm totul în clipa în care o spunem.

A da totul presupune să faci un singur lucru și să fi cu totul prezent în ceea ce faci și să nu lași nimic altceva să te disturbe din ceea ce faci.

Să te bucuri de proces în sine și să observi bucuria a ceea ce faci indiferent că citești, gătești, scrii, lucrezi, cari greutăți, ești la sală, alergi sau mănânci.

Pasul 3:

Observăm ce se întâmplă cu noi când nu mai avem așteptări.

Aici apare magia pentru că procesul de a da tot și a face lucrurile cât mai bine se accelerează, dar nu în sensul clasic, ci în sensul că va creștte intensitatea implicării, ne va bucura exercițiul în sine.
Observă.

DE REȚINUT

3.3 Așteptările ne construiesc iluzia vieții

  • Realitate proprie și personală în care credem cap-coadă
  • Sunt cele care crează o realitate paralelă deoarece nu ne observăm, nu vedem cum se construiește comportamentul
  • Ajungem ca realitatea noastră să o impunem și altora, plecând de la premiza că ceea ce știu eu este adevărul absolut
  • Ori de câte ori acționăm, generăm proiecții, așteptări și așteptăm și recompensa ( dacă facem sau dăm ceva, așteptăm să primim la schimb ceva)
  • Ajungem să trăim în așteptări
  • Există 5 pași pe care acțiunea în sine ne împinge să-i parcurgem:
  1. Intenție, conștientă sau inconștientă
  2. Proiecție, gândul ce ne spune cum se va desfășura acțiunea
  3. Așteptare, ce vom obține dacă vom face acțiunea respectivă
  4. Acțiune 
  5. Recompensă
  • 95% din proiecțiile noastre sunt false, adică și așteptările noastre sunt false
  • Când avem așteptări, suntem dezamăgiți că lucrurile nu sunt, nu ies așa cum vrem
  • Apare frica de a nu fi îndeajuns de bun, cerem mai mult fiind mai mereu nemulțumiți
  • Atunci când nemulțumirea devine emoția principală  pe care o trăim, nu mai exprimăm entuziasm, bucurie, totul se rezumă la jumătatea goală a paharului
  • Atunci când ne observăm comportamentul, ajungem să ne adresăm întrebări ce ne vor ajuta: „Ce simt acum?”, „Cine este nemulțumit?” și „Ce anume se ascunde în spatele nemulțumirii?”
  • Nemulțumirea este lipsa iubirii
  • Soluția: când stăm în prezent și dăm totul, nemulțumirea dispare (nu judecăm, nu etichetăm, nu criticăm)
  • Când stăm în prezent și dăm totul, nu mai dăm voie recompensei să apară, adică să creeze o așteptare, proiecția minții se anulează
  • Cu cât creăm acest obicei sănătos de trăire în prezent, cu atât așteptările nu vor mai exista
  • Diferența între vis și realitate: 
  • visul: atunci când facem ceva, ne grăbim vrând să obținem rezultate, vrând să demonstrăm 
  • realitatea: ne bucurăm de ceea ce facem în acel moment, în prezent, fiecare moment devenind un moment de celebrare

!!! Soluția: anulăm proiecția să nu mai plece după o recompensă și astfel să creeze o așteptare