Introducere
De reținut:
Vom parcurge toate informațiile din cadrul programului fără să avem vreo așteptare, fără să ne îndreptăm spre ceva anume, ci doar pentru a înțelege cum suntem și cum funcționăm noi ca oameni.
Acesta este singurul obiectiv al nostru, înțelegerea propriului comportament, nicidecum al altora, ci al nostru și atât.
Restul va veni de la sine după ce vom înțelege cum vom funcționa.
Ca efect direct, o să puteți înțelege de ce copiii reacționează într-un fel sau altul atunci când apar situații dificile.
Glosar cu termeni:
Notă: Această este o listă cu termeni adesea întâlniți în discuțiile și materialele programului Geniu. Termenii nu sunt într-o ordine alfabetică, ci una intuitivă.
Prezenta listă nu își propune enunțarea unor definiții „academice”, „din cărți”, sau care se doresc a fi „adevărul absolut”, ci urmărește enunțarea unor ghidaje pe înțelesul tuturor, pentru a servi discuțiilor programului și pentru a avea un limbaj „comun”.
Dacă anumite informații te vor șoca, nu te îngrijora și nici nu încerca să le înțelegi acum, cu timpul se vor aranja toate informațiile. Însă este bine să mai revii din când în când asupra acestor termeni.
Document actualizat la data de: 10.12.2020
Ego-ul sau ,,orgoliul personal” reprezintă ideea pe care o avem atunci când facem referire la propria persoană. Această „idee”, naște la rândul ei, alte idei.
Ego-ul este format din cumulul de idei, convingeri, credințe, condiționări, programări, amprente emoționale dobândite din familie, dar și din mediul/societatea în care am crescut.
Ego-ul este de fapt o interpretare greșită, o greșeală de percepție exprimată prin convingerea „eu sunt totuna cu corpul meu, cu gândurile mele, cu emoțiile mele”.
Ego-ul este de fapt convigerea falsă că ești o entitate separată de ceilalți, de divinitate, de Dumnezeu.
Ego-ul, încă din cele mai vechi timpuri a fost numit în diferite feluri: păcatul, răul, minte, mintea impură, mintea construită, mintea proiectată și așa mai departe.
Ego-ul în esență nu este real, este fals, trecător și reprezintă o iluzie.
Ego-ul se poate exprima:
- mental, prin gândurile care ne trec prin minte
- emoțional, prin intermediul emoțiilor și trăirilor emoționale
- energetic, senzații neplăcute în corp
De asemenea, poate apărea sub forma: îndoielii („deja cunosc aceste informații, ce îmi servesc?”), rezistenței (renunțarea la parcurgerea programului), letargie (apatie, somnolență, lipsa focusului), senzația de „nu înțeleg”, „nu vreau”, „nu aud” (aparente probleme tehnice „de nerezolvat”, blocaje mentale, emoționale).
Mintea – Putem numi „minte” vocea/vocile ce vorbește/vorbesc în interiorul nostru (zona asociată cutiei craniene) , cumulul de gânduri ce vin și pleacă, imaginile sau video-urile ce apar spontan pe ecranul percepției noastre.
Creierul este organul ce asigură buna funcționare a corpului uman. Creierul nu este totuna cu mintea. Creierul reprezintă partea sistemului nervos central aflată în interiorul craniului. Acest organ controlează numeroase funcții ale organismului precum bătăile inimii.
Creierul de mamifer (sistemul limbic): creierul instinctului și al emoțiilor, partea din creier în care își au sediul comportamentele „instinctive” și animalice: foame, sete, sexualitate, supraviețuire, etc. O denumire mai non-conformistă a creierul de mamifer este „mintea de maimuță”.
Subconștietul reprezintă o serie de programe ce rulează fără a fi în atenția noastră conștientă. Subconștientul este de fapt memoria internă unde s-au stocat informațiile preluate atât de la strămoșii noștri, cât și din familie, societate sau mediul în care am crescut. Și care poate fi asociată ca localizare cu sistemul limbic (creierul de mamifer). Subconștientul este partea memoriei noastre ce nu este accesibilă în primă fază, adică de care nu suntem conștienți, așa cum îi spune și denumirea.
Observator: capacitatea ta de a observa desfășurarea activității minții și dansul emoțiilor care vin și pleacă, dar și orice senzație care apare la nivelul corpului.
Observatorul implicat este cel care observă, dar care în același timp este implicat în gândurile și emoțiile ce sunt observate în momentul dat.
Observator neimplicat este cel care observă, fără a interpreta sau a se implica în informația (gândurile și emoțiile) observate.
Sine – senzația de „eu exist”, ce nu poate fi descrisă în cuvinte și care nu poate fi văzută cu ochii minții. Sinele nu poate fi învățat, ci doar experimentat, descoperit și recunoscut. O modalitate de a realiza acest lucru este prin întrebarea: „Cine sunt eu?” Notă: Sinele poate fi un alt nume pentru Fiul lui Dumnezeu, pentru „bucățica” de Dumnezeu din noi.
Adevărul este absolut și general valabil, indiferent de timp, spațiu, convingeri sociale, rasă, sex etc. Ne referim la adevăr atunci când vorbim despre lucrurile care nu se schimbă și nu depind de timp și spațiu, cu alte cuvinte sunt veșnice.
Exemplu 1: Emoția nu este reală, deoarece vine și pleacă, nu ne putem referi la aceasta ca un adevăr general valabil. Încearcă să descrii ce emoție ai avut ieri la ora 14:35? Ți-o mai aduci aminte fidel? Nu, ea a dispărut deja. La fel se întâmplă cu ideea pe care am avut-o despre propria persoană acum un an. Aceasta s-a schimbat. Deci nu ne putem referi la aceasta ca la un adevăr.
Exemplu 2: Iubirea este adevărată. Cu toții cunoaștem iubirea, nimeni nu trebuie să-ți amintească „îți iubești copilul”. Sau copiilor nu trebuie să li se predea faptul că își iubesc părinții. Iubirea nu poate fi măsurată, dar poate fi simțită de fiecare ființă a planetei, indiferent de momentul zile, rasă, religie, sex. Iubirea este un limbaj comun și transcede timpul și spațiul. Iubirea este adevărată.
Fals este ceea ce aparține timpului. Se naște și moare, vine și pleacă, se schimbă și depinde de factori externi și este finit.
Iubire – mai mult decât un sentiment, iubirea poate fi descoperită printr-o schimbare a percepției, iar mai apoi se poate releva mai mult ca un câmp infinit, decât ca o emoție trecătoare. Când ne referim la iubire, nu ne referim la fluturașii din stomac, la dragostea romantică și la dezamăgirea de după. Iubirea este limbajul comun care permite să vezi binele din cealaltă ființă, indiferent că sunteți diferiți sau aveți păreri diferite. Iubirea este esența noastră. Atunci când ne raportăm doar la iubirea din noi și nu la problemele ego-ului, vom simți compasiune, uniune, vom uita greșelile, vom ierta și vom uita de propriile interese sau câștiguri în detrimentul binelui celuilalt. Adesea, oameni ce iubesc vor afirma „mă văd pe mine în celălalt” sau „sunt iubire”
Notă: Iubirea este impersonală și nu fluctuează „astăzi te iubesc, mâine nu te mai iubesc”. Dacă se întâmplă acest lucru, înseamnă că aceea nu a fost iubire, ci doar o idee mentală.
Iubirea nu are un scop sau interes.
Iubirea iubește să iubească.
„Sunt iubire” vei auzi adesea această afirmație în cadrul programului. Această afirmație nu trebuie interpretată ca o exprimare exagerată. Aceasta face sens dacă devine experiență. Este un alt mod de a face referire la propria esență, la propriul Sine, ce se află în spatele tuturor gândurilor, emoțiilor și propriei păreri despre propria persoană.
Iubirea condiționată este o idee falsă despre ceea ce înseamnă iubirea, care din păcate funcționează ca o monedă de schimb în societatea actuală. Este o idee făurită de ego, bazată pe câștiguri, pierderi, dezamăgiri și pe un schimb: „îmi dai, îți dau”, „îmi place de tine, te iubesc”, „nu-mi place de tine, nu ești demn de iubirea mea”.
Notă: Pentru a iubi cu adevărat pe cineva, nu este necesar să ai aceleași păreri sau afinități cu acea persoană.
Dumnezeu – Dumnezeu nu se poate vedea ca formă, dar se poate simți, percepe și recunoaște. Nimeni nu i-a văzut forma lui Dumnezeu, însă cu toții, chiar și cei care nu cred în acesta, l-au simțit sau îl simt, deși nu sunt conștienți de această prezență. Însăși viața și iubirea din noi certifică prezența și bunătatea atotcuprinzătoare al lui Dumnezeu. Dumnezeu sau divinitatea sau oricum dorești să numești această realitate se exprimă prin intermediul diversității formei (corp, oameni, animale, natură etc), însă nu poate fi cuprinsă prin intermediul cuvintelor, gândurilor sau dezbaterii mentale.
Dumnezeu este cauza existenței noastre.
Dumnezeu, deși nu poate fi văzut cu ochii fizici sau ai minții este real și adevărat. Căci nu fluctuează, nu se schimbă este infinit și veșnic, atotputernic și atotcuprinzător.
„Iubiților, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, și noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi și dragostea Lui în noi este desăvârșită” (I Ioan 4:11–12)
Prezent este singurul „moment” ce nu aparține timpului. Poate ai observat că atunci când un gând apare, în secunda următoare acesta aparține deja trecutului. Prezentul este numit și „spațiul dintre gânduri”. La fel ca în cazul Sinelui, prezentul se descoperă prin experimentare și nu prin învățare. Prezentul nu se poate măsura, dar poate fi adesea experimentat și descoperit prin intermediul senzației „eu exist”.
Emoția este o reacție sau un impuls afectiv(ă) de intensitate mică sau mare și de durată relativ scurtă. Emoția vine și pleacă chiar și în decurs de un minut, iar cauza acesteia poate fi găsit(ă) relativ repede.
Starea emoțională (engleză „mood”). Spre deosebire de emoție, aceasta se întinde pe întreaga zi sau mai mult. „Atmosfera” emoțională este continuă. Apariția acestei stări nu are un motiv aparent, iar cauza acesteia este greu de identificat. Starea/mood-ul activează mai multe emoții specifice nu doar una singură.
Trăirea emoțională este felul în care emoțiile noastre „escaladează” dintr-una în alta, crescând în intensitate. Trăirea emoțională poate fi înălțătoare, spre exemplu: mila se poate transforma în iubire. De asemenea, trăirea emoțională poate fi și mai puțin plăcută, spre exemplu invidia se poate transforma la un moment dat în ură.
Amprentă emoțională reprezintă o „atitudine” energetică emoțională învățată cel mai adesea încă de când suntem în burta mamei și repetată mai apoi în anii copilăriei și chiar pe parcursul vieții.
Emoția „de acasă” este emoția resimțită cel mai adesea, indiferent de conținutul gândurilor. Ea poate fi identificată printr-o simplă cercetare interioară, realizată cu consecvență, ce poate începe de la întrebarea: „ce emoție simt cel mai adesea, indiferent de situațiile exterioare?”
Programare comportamentală – cumulul de obiceiuri, credințe, gesturi, convingeri, amprente emoționale preluate din societate și din mediul în care ai crescut.
Programare parentală – cumulul de obiceiuri, credințe, gesturi, convingeri, amprente emoționale preluate de la părinți sau de la cei care te-au îngrijit în copilărie.
Obiceiul este o obișnuiță și acțiune mentală, emoțională, comportamentală ce a fost repetată cu recurență.
Obiceiul emoțional, ca orice alt obicei se formează prin repetiție. Însă, obiceiul emoțional depinde și de intensitatea trăirii respectivei emoții de la prima sa apariție. De asemenea, un obicei emoțional se formează mult mai ușor când ești mai atașat, implicat de persoana de la care preiei acea emoție sau care generează în tine acea emoție (exemplu: părinții).
Inteligență emoțională este capacitatea de a observa, înțelege, gestiona, consuma și utiliza emoțiile în favoarea ta.
A fi conștient(ă) – abilitatea intrinsecă de a conștientiza propria existență, capacitatea de a descoperi și înțelege ceea ce ești, mediul care te înconjoară, dar și lumea interioară.
Conștientizare – când conștientizăm un aspect care nu a fost văzut până în acel moment, deoarece se afla (aparent) într-un plan necunoscut nouă (subconștient sau inconștient).
Intenția este abilitatea de a-ți focaliza atenția către un anumit scop interior sau exterior. A nu se confunda dorința sau obiectivul.
Intenție conștientă este atunci când facem o alegere conștientă în ceea ce privește propria direcție interioară sau exterioară. Exemplu: „Sunt hotărât(ă) să văd adevărul” sau „Acționez cu iubire”. Intenția conștientă poate lua și forma unei rugăciuni: „Te rog dă-mi claritate mentală!” sau apărea ca dorința spontană de a te abandona lui Dumnezeu sau prin afirmații precum „Sunt iubire!”.
Intenții inconștiente pleacă din partea subconștientă a creierului nostru și ne este cel mai adesea necunoscute. Însă odată ce ne ridicăm gradul de prezență și conștiență acestea se pot revela încetul cu încetul. Intențiile inconștiente reprezintă tendințe specifice minții umane de a avea anumite scopuri, câștiguri, obiceiuri ce nu sunt caracterizate de iubire, ci din contra urmează doar un singur scop: supraviețuirea.
Exemplu: Alegi să nu ajuți un om al străzii deoarece ți-e teamă că ceilalți te vor judeca. În spate se ascunde intenția inconștientă de a-ți păstra o imagine bună, ca ceilalți să te aprecieze și să nu te judece.
Cu alte cuvinte nu-ți asculți inima și nu alegi iubirea pentru un semen de al tău, de teamă să nu pierzi un statut impus de mintea ta.
Convingerea reprezintă o idee sau un cumul de idei pe care l-a un moment dat le-ai adoptat conștient sau inconștient. Pot fi preluate din familie sau societate. Exemplu de convingere: „viața e grea”, „doar cei care păcălesc, câștigă”.
Credința nebenefică reprezită structura de rezistență a unei convingeri. Atunci când crezi într-o idee care nu-ți aparține, aceasta devine o convingere personală. Cu alte cuvinte ai acceptat-o ca un adevăr general valabil. Exemplu de credință nefenefică: „eu nu merit”, ,,nu sunt destul de bun(ă)”, „nimeni nu mă iubește”.
Condiționare, după cum îi spune o denumire, aceasta este o idee adoptată ca fiind a ta, ce presupune o „condiție”. Condiționarea este genul de idee, care dacă cineva o demontează în fața ta, tu vei fi tentat(ă) să spui: „da, dar”. Acest „dar” reprezintă de fapt condiția. Această condiție semnalează de fapt prezența unui sistem de apărare ce nu vrea să fie descoperit. Exemple de condiționări: „eu nu citesc cărți, am citit destule în școală”, ,,am mai încercat, dar nu a mers”, ,,lasă-mă cu dezvoltarea asta personală, n-am eu timp de așa ceva”. După cum observi tot ce se află după virgulă reprezintă o condiție.
Sistem de apărare reprezintă refuzul ego-ului de a colabora și de a se lăsa să fie descoperit, văzut. Sistem de apărare se poate exprima prin reacții de respingere a informației, secrete interioare, tendința de a se ascunde și de a nu vorbi deschis. Odată cu evoluția ego-ului și a propriei minți, sistemul de apărare devine mai evoluat, mai subtil și mai ascuns, exprimându-se prin: convingeri, condiționări, credințe nebenefice, îndoieli, preferința pentru a sta în zona de confort și dezbateri mentale zgomotoase, complexe și elaborate.
Blocaj mental se poate exprima printr-un refuz al minții de a colabora, de a înțelege o anumită informație sau de a vedea o posibilă soluție. Blocajul mental poate naște confuzie, nesiguranță, îndoială, dar și dezamăgire sau senzația de neputință. Blocajul mental poate fi foarte simplu depășit prin simpla conștientizare a faptului că tu observi toată această activitate mentală.
Blocaj emoțional poate fi resimțit printr-o serie de emoții și senzații resimțite în corp, dar și la nivelul gândurilor, ce pot fi percepute ca „neplăcute” sau ca o senzație de „nu e bine”, „ceva rău se va întâmpla”. Exemplu: Atunci când o frică interioară este conștientizată sau atinsă există cazuri în care tot sistemul mental, emoțional și fizic îngheață la propriu. De asemenea blocajul emoțional se poate manifesta sub forma unei rezistențe. La fel ca la blocajul mental, cel emoțional poate fi depășit atunci când nu interpretezi și interferezi cu aceste senzații și nici nu le judeci în vreun fel.
Victimizarea este o atitudine mentală și emoțională, o pozitițonare ce se exprimă prin adoptarea unei măști de „eu sunt cel mai năpăstuit”, „eu nu pot”, „celălalt mi-a greșit, eu nu”. Victimizarea rezultă direct dintr-un simț interior de vinovăție, rușine și neputință. Atunci când te victimizezi negi puterea intrinsecă cu care te-ai născut și iubirea ce se află în tine. Victimizarea în sine reprezintă un blocaj mental și emoțional. Deși este foarte des întâlnită și poate apărea pe parcursul programului, se recomandă să fie evitată pe cât este posibil.
Conflictul poate fi interior sau exterior, mental sau emoțional. Indiferent unde s-ar manifesta conflictul, este bine să avem în vedere că acesta provine doar din interior. Conflictul se naște atunci când există în interiorul nostru două ideii, păreri, emoții și senzații ce par a fi în contradictoriu. La fel cum se naște un conflict exterior, ce poate fi mai ușor de observat: „eu am o părere diferită de a ta și vreau să te conving că eu am dreptate”, la fel și cel interior se desfășoară pe două sau mai multe voci. Conflictul poate fi depășit alegând să nu te mai implici și să privești acest conflict ca și cum ai privi o simplă piesă de teatru.
Separarea este de fapt cauza directă a conflictului interior și exterior. Atunci când mă consider separat de ceilalți nu pot avea compasiune nici față de mine, nici față de ceilalți. Antidotul este iubirea pentru Sine și pentru ceilalți, căci iubirea este singura care unifică și topește diferențele de opinie, statutul social, inferior-superior, femeie-bărbat, adult-copil etc.
Uniunea este de fapt recunoașterea că în esență suntem făcuți din același „aluat”, iar toate diferențe ce par să ne separe, sunt doar detalii ce nu influențeză iubirea care se află în noi. Atunci când conștientizăm acest lucru devenim mai deschiși, mai buni, mai iertători, mai iubitori.
Cum se va întâmpla:
În fiecare zi vom avea câteva lucruri de făcut pentru a ne înțelege nouă înșine comportamentul.
Ce vom face mai exact:
- Vom găsi postarea dedicată în grupul de Facebook ce ne va ghida prin fiecare zi.
- Vom parcurge partea de teorie.
- Vom înțelege exemplul dat.
- Vom face exercițiul aferent zilei respective cu sau fără răspuns dat la acel exercițiu.
- Și vom pune în aplicare provocarea din cadrul zilei parcurse.
- Dacă avem întrebări, le vom adresa în grupul de Facebook dedicat programului sau în grupul de Messenger dedicat nouă.
- Vă rog să etichetati persoana de la care vreți răspuns prin simplul fapt că treceți numele și Facebook vă va oferi opțiunea de a eticheta ( da tag) persoanei respective.
- Dacă în respectiva zi, aveți o activitate la care ar trebui să răspundeți într-o anumită formă, vă rog să vă asigurați că informația va ajunge la mine – Florin Alexandru, sau la un coleg desemnat de mine.
- Nimeni nu rămâne în urmă și oferim tot sprijinul de care aveți nevoie.
- Să nu uităm că suntem aici să construim, nicidecum să reparăm.
- Să nu uităm că putem face un singur lucru o singură dată și noi alegem ce facem în fiecare clipă.
- Să nu uităm că atunci când ne victimizăm sau ne plângem, nu avem timp să găsim soluții și noi alegem inclusiv asta.
- Să nu uităm că toți vrem să ajutăm dacă avem cum și știm că cineva are nevoie de ajutorul nostru.
- Suntem o familie aici fie că ne place sau nu ne place de fiecare membru al familiei.
Obiectivul principal:
Binele copiilor din Așezământ