Ziua 1 – Consumul de emoții
De reținut: Consumul de emoții
Mulți credem despre noi înșine că suntem un sac fără fund al emoțiilor neexprimate, netrăite, nerostite.
Realitatea este însă diferită, emoțiile noastre dau pe afară la un moment dat dacă nu le scoatem din corpul nostru emoțonal.
Ele se tot adună datorită faptului că reprimăm și suprimăm emoții.
Iar la un moment dat, aceste emoții dau pe afară.
Descărcarea are loc spontan, sub presiune cantitativă.
Astfel că nu contează intensitatea emoției care declanșează descărcarea, contează că e ultima care a umplut paharul.
Până la izbucnire, suferim totuși fizic. Efortul reprimării este legat de multe afecțiuni fizice. Iar consumul de emoție devine în acest context, parte din terapie.
Bruce Lipton este unul dintre cei ce au studiat acest fenomen și au demonstrat efectul negativ al emoțiilor reprimate asupra corpului nostru fizic.
Reprimarea emoțiilor vine pe fondul neacceptării unor situații, trăiri, stări sau concepte de viață în care suntem implicați.
De ce ajung emoțiile reprimate să se întoarcă împotriva noastră?
Datorită modului în care am înțeles din educație să ne pozițonăm față de emoții.
Astfel, emoțiile reprimate au ca efect programe comportamentale, pe care le adoptăm și manifestăm inconștient de cele mai multe ori.
Programele comportamentale generează intenții inconștiente, care la rândul lor creează alte emoții, emoții ce dau naștere unor gânduri, apoi din nou emoții, gânduri și tot așa până apare acțiunea ce se tot repetă în același fel formând obiceiuri ce susțin și întăresc programele comportamentale existente.
Acesta este motivul pentru care persoanele mai în vârstă afirmă că nu se mai pot schimba, dar în realitate schimbarea se produce mai greu datorită faptului că a fost repetat mai mult timp același obicei ce a întărit programul comportamental.
Schimbarea se produce mai greu, întradevăr, dar se produce la un moment dat pentru că s-a demonstrat că propriul nostru creier poate creea sinapse noi toată viața, ceea ce presupune că noi putem învăța ceva nou mai tot timpul pe parcursul vieții.
Exemplu: Să scăpăm de emoțiile negative
Primul impuls este de a scăpa de aceste emoții negative pentru că nu ne plac și nu le vrem în viața noastră.
Ceea ce este greșit din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, emoțiile negative sunt un efect al programelor noastre comportamentale, ceea ce presupune că nu avem cum să scăpăm de emoțiile negative dacă nu anulăm programele comportamentale nepotrivite.
În al doilea rând, dorința de a scăpa de emoțiile negative le dă putere acestora pentru că fugim de emoțiile negative când apar și astfel ajungem să le trăim din nou datorită reprimării și repetării lor din nou și din nou!
În al treilea rând, a scăpa de emoțiile negative reprezintă fuga de propria persoană.
Aș spune că noi suntem și aceste emoții negative și fuga de ele, este fuga de propria persoană pentru că acceptarea propriei persoane nu se poate realiza până nu acceptăm că avem și aceste emoții.
Exercițiu: Cea mai puternică întrebare
Suntem în situația să anulăm neacceptarea, cea care susține aceste programe comportamentale ce construiesc scenariul de viață.
Așa că o întrebare ce ne determină să ne uităm exact la cauza ce susține orice emoție negativă este aceasta:
Ce am de acceptat pentru a ieși din această situație?
Mecanismul de consum al emoțiilor poate să înceapă după ce îți pui această simplă și puternică întrebare.
În majoritatea cazurilor regăsim frica ca emoției declanșatoare.
Așa cum am văzut în modulele anterioare, frica poate fi reală sau imaginară, așa că această întrebare ne determină să avem claritate și să ne uităm la frică.
Pentru fiecare situație pe care nu o acceptăm, să notăm emoția, gândul și acțiunea din spatele ei. În felul acesta vom scoate la suprafață în planul conștient tot ceea ce am refuzat până acum să vedem, să observăm.
Veți observa că are direct legătură cu tiparul emoțional principal.
Provocare: Dincolo de normalitate
Te provoc să percepi totul ca nou, ca ceva dinamic.
Nu mai accepta normalitatea ca ceva asupra căruia nu mai ai nimic de făcut.
Chestionează tot ceea ce pare normal.
Fă-o pentru următoarele 48 de ore și observă ce se întâmplă.