Ziua 1 – Așteptări

De reținut:

Așteptările pe care ți le formezi constituie marea capcană a creierului tău.

Matematica e simplă: dacă 95% dintre proiecții sunt neconforme cu realitatea, înseamnă că ele lansează tot atâtea proiecții iluzorii. 

La așa cantitate nu e de mirare că apar atât de multe dezamăgiri. 

Iar suma lor îi face pe oameni să se simtă în general dezamăgiți de viața pe care o duc. 

Soluția? 

Eliminarea sursei primare a problemei: așteptările. 

Cu practica potrivită vei afla că atunci când acționezi fără să ai așteptări te vei trezi eliberat de emoțiile negative și te vei bucura de prezent și de o recompensă ce nu a fost așteptată.

Exemplu: Oare ce îmi iese?

Așteptările se confirmă adesea prin nerăbdarea de a obține recompensa și este foarte ușor de observat în exterior, la ceilalți.

Și în mod special la copii și la adolescenți pentru că încă nu știu cum să își ascundă nevoile.

Iar ceea ce se vede este nerăbdarea ce ne arată foarte clar intenția.

Acesta este motivul pentru care noi reușim să înțelegem intențiile celorlalți.

Și ce e culmea este că noi observăm la ceilalți și credem că reușim să ascundem nevoile noastre generate de așteptări.

Dar oare chiar așa să fie?

Da, pentru cineva care nu știe la ce să se uite, așa este, dar pentru cei ce înțeleg comportamentul, este imposibil să ascundem intenția noastră.

Dar dacă nu mai vrem nimic?

Dacă trăim în prezent fără așteptări?

Practic nu mai vrem nimic și astfel că dispare nerăbdarea generată de recompensă generată de așteptare.

Observi?

Așa că te întreb din nou: ce o să îți iasă?

Evident că răspunsul îl știi.

Iar acest răspuns te va determina să renunți la așteptări pentru că este evident ce „îți iese” din toate acestea.

Exercițiu/Activitate: Anularea așteptărilor

Un exercițiu ce pare greu și complicat în prima fază, dar după ce înțelegem cum funcționează așteptările și comportamentul generat de acestea, o să ne fie simplu să ne reașezăm.

Noi deja avem practica necesară de a anula așteptările prin simpla stare de prezență.

Așteptările se manifestă în viitor și nu au cum să fie în prezent pentru că prezentul nu cară absolut nimic din tot procesul minții.

Este gol și simplu prin însăși natura lui.

De fapt, doar prezentul există și este singurul timp pe care îl vom trăi vreodată, restul sunt trăite sau vor urma trăite, dar fără impact direct în viața noastră, ci prin intermediul amintirilor și desigur, prin intermediul așteptărilor.

Ori de câte ori aleg să ies din prezent, o fac conștient că „ieșirea” este însoțită de emoții ce se nasc din interpretare sau din amintiri deja încărcate de emoții.

Desigur, că de cele mai multe ori acestea sunt de dezamăgire, datorită modului în care funcționăm.

Așa că ceea ce vreau să facem în plus acum, este înțelegerea pe deplin a procesului.

Procesul așteptărilor:

Ei, mai sus am dat exemple de cum funcționează intenția și la ce se ajunge datorită așteptărilor ce le vrem doar într-o singură direcție.

De aici se nasc dezamăgirile ce duc la neacceptarea altor recompense și chiar ajungem să avem un obicei emoțional din a nu accepta alte recompense în afara celor scontate.

Iar neacceptarea realității ne aruncă într-o iluzie ce credem că ne aparține și uităm cum s-a construit totul.

Așa că ceea ce urmează este strict un mod simplu și direct de a prinde așteptarea și a o anula.

Ce avem de făcut:

  1. Să ne observăm comportamentul și să ne punem întrebarea:

Care îmi este intenția din spatele acestei așteptări?

  1. Proiecția este reală?
  2. Așteptarea este reală?
  3. Cu ce mă ajută că am o așteptare față de acțiunea aceasta?
  4. Dacă am o proiecție și o așteptare, am ieșit din prezent, este momentul să mă întorc în prezent.

Spor la anulat așteptări!

Provocare: Ce sunt așteptările

Te provoc să observi ce sunt de fapt așteptările.

Sunt gânduri construite de inventatorul de gânduri, sunt obiective, dorințe, planuri, ținte de îndeplinit, iluzii, fapte concrete, întâmplări dintr-un viitor apropiat?

Ce sunt?

Stai pentru următoarele 30 de minute cu această întrebare și observă ce sunt.