Ziua 2 – Suntem ființe emoționale

De reținut:

Încă din burta mamei comunicăm prin intermediul emoțiilor. Iar asta continuă și după naștere, cât suntem copii mici.

Abia după vârsta de 4 ani începe să se dezvolte gândirea rațională.

Cu cât acest proces este mai intens, cu atât mai mult uităm că suntem în primul rând ființe emoționale.

Gândirea rațională este doar instrumentul care caută modul în care să punem în practică ceea ce ne motivează interior, adică este exact efectul/produsul emoțiilor noastre.

Exemplu : Simțim, gândim, acționăm.

Aceasta este ordinea corectă a modul în care noi funcționăm: prima dată simțim, apoi gândim și în cele din urmă, acționăm.

Cu toate că nu pare în această ordine, noi simțim prima dată, apoi generăm gânduri ce se transformă în acțiuni.

Această ordine ne dă senzația că nu ar fi cea corectă pentru simplul fapt că nu avem obiceiul format de a observa emoția, ci ceea ce observăm este gândul.

Iar asta se datorează în mod direct modului în care am învățat să gândim.

Exemplul ține de o situație banală de viață în care decidem ce vom mânca la cină.

Întrebarea clasică:

Ce vreți să mâncăm deseară la cină?

Primul gând ce apare este datorat poftei ce se naște din plăcerea dată de gust.

Practic apare senzația de plăcere ce generează un gând ce se transformă în acțiune:

Vrem cartofi prăjiți cu ouă-ochiuri și salată de castraveți verzi și iaurt.

V-am făcut poftă se pare, așa că vă las cu acest exemplu simplu, dar în care se vede foarte clar cum funcționăm.

Emoția declanșează gândul ce se transformă în acțiune.

Exercițiu/Activitate: De ce facem ceea ce facem

Există o serie de activități de care ne bucurăm atunci când le facem și există o serie de care am vrea să scăpăm și care nu ne bucură mai deloc.

Obiectivul acestui exercițiu este să găsim motivația din spatele lucrurilor pe care le facem sau a convingerilor pe care le avem.

În acest scop vei observa ceea ce îți place și ceea ce nu îți place să faci pe parcursul unei zile întregi.

Apoi te rog să faci o listă cu aceste activități și să îți pui următoarele întrebări în funcție de fiecare listă în parte.

Lista cu lucruri care îți plac:

Ce mă face să îmi placă aceste activități?

Ce au în comun aceste activități?

Îmi plac atât de mult încât timpul dispare sau doar îmi plac?

Activitățile în care timpul dispare, sunt cele ce îmi arată de ce sunt pasionat(ă)?

Cum te fac să te simți aceste activități?

De ce oare?

Lista cu lucruri care nu îmi plac:

Ce mă determină să nu îmi placă aceste activități?

Care este factorul comun al acestor activități?

Oare ar putea să fie ceva în aceste activități ce să îmi placă?

Ce anume determină faptul că nu îmi plac aceste activități? Interpretarea mea? Atitudinea? Neacceptarea? Credințele mele? Convingerile mele?

Dacă îmi schimb atitudinea, o să dispară și senzația de neplăcere oare?

Ce menține neplăcerea în cazul acestor activități?

Dacă ți-ai pus toate aceste întrebări și nu ai niciun răspuns, nu e nicio problemă, doar te rog să stai cel puțin un minut cu fiecare întrebare și să păstrezi atenția doar asupra acelei întrebări fără să faci nimic altceva.

La final, te rog să păstrezi foaia pe care ai scris pentru că la un moment dat o să simți nevoie să te întorci asupra acestui exercițiu.

Provocare: Chestionarea normalități

Te provoc să îți pui o serie de întrebări mai tot timpul pentru a vedea ce se întâmplă în corpul tău emoțional ori de câte ori apare o schimbare.

Întrebări:

Ce simt acum?

Ce s-a declanșat acum în mine?

Ce emoție simt acum, oare din ce s-a născut?

Ce efect resimt în mine în urma a ceea ce s-a întâmplat?

Astfel chestionăm mai tot timpul normalitatea, punându-ne întrebări despre ceea ce simțim mai mereu.