Ziua 7 – Programarea parentală

PROVOCAREA ZILEI


DE REȚINUT

1.7 Deprogramarea parentală – teoria

  • Cum ieșim de sub aceasta 
  • Și de ce ea există – harta comportamentului uman

Încă din burta mamei

  • De la vârsta de – 7 luni copilul simte emoțiile mamei iar acestea crează tiparul nostru emoțional
  • În instinctul matern o mamă știe intuitiv importanța emoțiilor pe timpul sarcinii
  • Astfel copilul ajunge să își exprime emoțiile deoarece înțelege că acesta este un mod de a comunica
  • Comunicarea intuitivă reprezintă primul mod de a comunica în care transmitem emoții și ne conectăm cu cealaltă persoană

1.7.2 Nașterea

  • satisfacerea nevoilor primare;
  • între 0 și 4 ani se manifestă gândirea intuitivă: faptul că copiii încearcă să își controleze corpul ne spune că noi nu suntem corpul acesta, ci învățăm cum să fim acest corp;
  • astfel învățăm treptat cum să devenim acest corp, învățând să ne mișcăm, să ne bucurăm de el, de templul nostru pe perioada acestei experiențe minunate numită – viață;
  • conectarea intuitivă a mamei cu copilul continuă să se manifeste și după nașterea acestuia;
  • în acest interval de vârstă contează foarte mult mediul, în care copilul înțelege că poate să ceară, poate să simtă, poate să exprime anumite „limite” emoționale = mediu prielnic, evoluție lină;
  • însă dacă mama nu este interesată să îi satisfacă copilului dorința de iubire, deoarece nici ea nu se iubește pe sine sau există situații defavorizante, atunci mediul de creștere și dezvoltare al copilului nu va mai fi unul prielnic ci unul de stagnare evolutivă.

1.7.3 Formarea gândirii raționale

  • între 4 și 12 ani se dezvoltă gândirea rațională;
  • apare dreptatea-nedreptatea, apar rănile emoționale;
  • emoțiile declanșează amintiri;
  • atunci când se stabilizează cele 5 răni (frici) emoționale: nedreptate – abandon – trădare – umilință – respingere, propriul comportament începe să fie modelat din perspectiva rănilor emoționale;
  • în cazul unui copil care a trăit rana cauzată de umilință, atunci când la școală apare un mic conflict, intervine frica de a nu fi umilit;
  • rana predominantă – care se află la baza piramidei, este adesea cel mai la vedere, însă ca să ajungem la ea este necesar să dăm la o parte restul rănilor mici;
  • atunci când rezolvăm rana predominantă, de fapt stăm în ea înfruntând frica respectivă; iar dacă orice altă persoană încearcă să ne reactiveze acea rană printr-un gest sau printr-o discuție, o vom resimți din nou, însă vom ști cum să ieșim imediat din ea.

1.7.3 Adolescența

  • orientarea nu mai este către familie, ci către grup;
  • programarea comportamentală parentală: părintele încearcă să-l direcționeze pe adolescent pe un anumit drum;
  • obișnuim să reacționăm din emoțiile primare – frica de a pierde, frica de a pierde controlul, frica de a păți ceva, adică proiecții; astfel, copiii ajung să respingă familia;
  • cu adolescenții, este important să le acceptăm comportamentul, căci ei trec prin tot felul de extreme comportamentale, declanșate de schimbările hormonale;
  • în spatele extremelor comportamentale ale adolescenților stă de fapt dorința de a fi acceptați și înțeleși fără judecată, critică;
  • acceptarea comportamentului adolescenților este cheia conectării cu ei;
  • apar schimbări radicale, datorită efectelor gândurilor incontrolabile care apar odată cu schimbările hormonale; atracția sexuală = adolescentul experimentează pentru prima dată tot acest boost hormonal și nu știe ce să facă;
  • schimbările comportamentale ale adolescenților necesită timp de înțelegere și acceptare din partea adulților;
  • apar relațiile și diferențele băeții buni – băieții răi, din cauza dorințelor sexuale ce se exprimă mai agresiv;
  • dorințele sexuale fiind foarte puternice, adolescenții, atât fetele cât și băieții, devin agresivi, căci nu știu cum să controleze aceste emoții primare;
  • de aici pornește și premisa și apare și mitul despre băieți buni/fete bune și băieți răi/fete rele, dar de fapt este doar neînțelegerea emoțiilor sexuale.

După 18 ani

  • relațiile devin complicate atunci când nu știm să ne poziționăm față de ele, căci venim cu răni emoționale din urmă, neînțelese, nerezolvate, reprimate;
  • apare destabilizarea emoțională provenită din cumulul hormonal, început încă din adolescență;
  • apare nemulțumirea, dezamăgirea, nefericirea, deoarece așteptările noastre sunt false;
  • pentru că nu știm să ne controlăm comportamentul, nu știm să ne satisfacem nevoia de iubire și facem confuzia cum că fericirea presupune plăceri;
  • totul în jurul nostru ne programează să trăim într-un anume fel;
  • nu mai știm cine suntem noi și ce este normalitatea și preluăm modelul social promovat.
EXERCIȚIU ZIUA 7: Arborele genealogic al relației

Conform analizei tranzacționale, preluăm scenariul de viață de la părintele de sex opus, iar celălalt părinte ne arată cum să îl ducem la îndeplinire.

Așa că ceea ce vom face în aceste exercițiu este să ne uităm la câteva aspecte ce țin de programare și de modelul comportamental preluat.

Ce avem de făcut:

Pasul 1: O scurtă prezentare a părinților tăi răspunzând la următoarele întrebări:

Cum era mama?

Cum era tata?

Ce calități avea mama?

Ce calități avea tata?

Cu ce abilități reușea să iasă în evidență mama?

Cu ce abilități reușea să iasă în evidență tata?

Ce defecte avea mama?

Ce defecte avea tata?

Ce își reproșau cel mai adesea?

Ce crezi tu că era adevărat din ceea ce își reproșau?

Ce credea mama despre familie?

Ce credea tata despre familie?

Ce expresii foloseau adesea? Răspunde pe rând: mama, apoi tatăl.

Ce expresii foloseau când se certau? Răspunde pe rând: mama, apoi tatăl.

Cum te alintau, ce cuvinte foloseau? Răspunde pe rând: mama, apoi tatăl.

Cum te certau, ce cuvinte foloseau? Răspunde pe rând: mama, apoi tatăl.

Cum te criticau, ce cuvinte foloseau?

Ce credeau despre iubire? Răspunde pe rând: mama, apoi tatăl.

Ce credeau despre religie? Răspunde pe rând: mama, apoi tatăl.

Ce credeau despre politică? Răspunde pe rând: mama, apoi tatăl.

Ce credeau despre sport? Răspunde pe rând: mama, apoi tatăl.

–

Câteva cuvinte despre toate acestea.

Pasul 2: Apoi faceți același lucru pe rând, cu părinții mamei – bunica, bunicul, apoi cu cei ai tatălui – bunica, bunicul.

Să nu uităm că suntem în proces de observare, ceea ce presupune că nu judecăm, nu etichetăm, nu interpretăm, doar observăm ce se întâmplă în interiorul nostru în timp ce scriem și cum ne afectează asta la exterior.

Pasul 3: Apoi, urmăriți în mod încrucișat felul în care funcționează analiza tranzacțională.

Dacă ești femeie – observă calitățile și defectele tatălui, ca mai apoi să te uiți la cele ale bunicii tale, mama tatălui.

Dacă ești bărbat – observă calitățile și defectele mamei, ca mai apoi să te uiți la cele ale bunicului tău, tatăl mamei tale.