Ziua 4 – Să învățam cum să comunicăm

Context: O rană emoțională ce ne poziționează mai mereu în superioritate și inferioritate.
Rana de umilință funcționează ca pe un văl ce stă între noi și realitatea noastră. Cu alte cuvinte, rana de umilință este prima care se interpune între noi și lumea înconjurătoare.
Rana de umilință separă, divide și nu ne lasă să vedem cantitatea infinită de iubire ce ne înconjoară.
Rana de umilință dă direct în comunicarea pe care o ai cu tine, cu iubitul/iubita, dar și cu lumea în general.
Dar ce este rana de umilință? Cum identifici că o ai? Cum o tratezi?
Astăzi răspundem la toate cele trei întrebări și vom aduce lumină asupra acestei mari greșeli de percepție ce nu ne lasă să ne împrăștiem bunătatea din inima noastră în lume.
Important: Rana de umilință este de fapt o rană ce-i aparține în totalitate ego-ului, sinelui fals, minții proiectate sau cumului de gânduri preluate din mediul în care ai trăit!
Atunci când ai rana de umilință:
– te simți inadecvat
– comunici în funcție de imaginea pe care ți-o imaginezi că o au ceilalți despre tine
– trăiești cu o continuă frică că ai putea greși cu ceva în comunicarea cu ceilalți
– ai tendința să judeci aspru fiecare interacțiune pe care o ai
– ai adesea o atitudine serioasă, o expresie în care încerci să-ți ascunzi emoțiile (dar nu te mai amăgi – se vede oricum!)
– judeci și te consideri permanent judecat
– te face să vrei să fugi de prezent, să dispari, să nu exiști
– te face să te plasezi superior sau inferior (în egală măsură, vei fi surprins(ă)!)
– ai adesea un sentiment de tristețe atunci când ești în preajma celorlalți
– alegi să nu te implici în interacțiunile sociale, să te retragi, să nu atragi prea mult atenția
– când te implici în interacțiunile sociale o faci, controlat, cu un scop, astfel încât să spui ceva „important”, „bun”, „semnificativ”, ca nu cumva să fii judecat(ă).
– ții mult la imaginea ta, deși nu ești mulțumit(ă) deloc de ea
– ai tendința să-ți dorești în secret exact lucrurile bune care li se întâmplă celorlalți
Notă: Toate aceste trăsături de mai sus, îi aparțin minții, ego-ului, unei viziuni false pe care o ai asupra realității. Rana de umilință este de fapt tendința disperată a ,,ego-ului” de a nu fi expus, demascat, văzut de către ceilalți. În momentul în care e expus, încearcă să se „apere” judecând sau dându-ți fel de fel de idei sau senzații de separare. Este foarte important să împingi această limită, cu riscul de a fi văzut. Vei vedea că mai apoi vei respira ușurat(ă)!
Care este antidotul?
Antidotul este unul singur – iubirea!
Rana de umilință are la bază „frica”, și indiferent ce formă ar lua ea în cazul tău ( frica de moarte, frica de abandon, frica de a fi judecat, frica de greși, frica de a te expune), ea în esență divide.
Ce îți face rana de umilință? E simplu, te face să crezi că ești separat(ă) de ceilalți, că ești singur(ă), neiubit(ă), nu ești în singuranță, că „ceilalți” s-ar putea să profite de tine sau să te judece, cu alte cuvinte să te umilească într-un mod sau altul.
Iubirea, de cealaltă parte include, unifică și în lumina ei, această separare de ceilalți este văzută ca ce este ea de drept – o iluzie.
Exercițiul „Ultima dată”:
Completează cu sinceritate aceste propoziții. Nu trebuie să o arăți nimănui, dacă nu simți.
- Ultima dată când am vrut să fug de o interacțiune socială a fost când ………………
- Ultima dată când am discutat cu cineva și am simțit că m-a judecat a fost când ………
- Ultima dată când m-am simțit dat(ă) la o parte într-o interacțiune socială a fost când ………………
- Ultima dată când am vrut să intru la propriul în pâmânt, să dispar, a fost atunci când …………
- Ultima dată când m-am simțit ca un copil mic într-o lume mare de adulți nedrepți a fost atunci când …………
- Ultima dată când am vrut să comunic o idee în care credeam, dar m-am oprit pentru că nu m-am simțit ascultat(ă), a fost atunci când ……………
- Ultima dată când m-am întristat, comparându-mă cu o altă persoană a fost atunci când …………………………
- Ultima dată, când am preferat să mă închid în propriile gânduri, deoarece nu-mi plăcea discuția la care participam a fost când …………………
- Ultima dată când mi-a fost rușine de propria existență (aspect fizic, vorbe, defecte mentale, fizice, emoționale), a fost când ……………..
- Ultima dată când am părut inabordabil(ă) de teamă să nu dezvălui prea multe despre mine (într-o conversație) a fost atunci când……………
După cum observi, fiecare dintre cele zece propoziții pe care tocmai le-ai completat încep cu „ultima dată”. De ce? Ei bine, pentru că universul astăzi îți oferă o superbă veste! Aceste situații enumerate mai sus au fost ultimele dăți în care acest comportament dureros ți-a mai putut controla viața!
Acum tu ești aici, prezent pentru a certifica că aceste comportamente care te fac să suferi, nu sunt decât rezidurile unei condiționări ample ce nu-ți aparține!
Nu te aștepta să nu mai apară! Nu! Acesta nu este un lucru pe care-l poți controla, însă ai, în schimb, o alegere de 1000 de puncte!
Aceea în care observi aceste comportamente, fără a te identifica cu ele!
Stai! Știu că poate pare pur teoretic, dar nu, de fiecare dată când aceste provocări apar în viața ta, adu-ți aminte că este mult mai important să experimentezi o altă versiune a vieții tale, decât cea precedentă! Acest lucru este posibil alegând iubirea și partea pozitivă a acelei situații, indiferent că mintea îți joacă feste, iar corpul îți tremură.
De astăzi, și de fiecare dată când ești în fața unei situații în care „mintea”, ego-ul tău încearcă să te facă să suferi separându-te de semenii tăi prin intermediul judecății și al rănii de umilință, repetă după mine:
„Am dreptul să exist.
Am dreptul să comunic cu iubire, deși există riscul de a greși.
Mă iert pentru gândurile amare cu care mi-am judecat interlocutorii, însă știu că nimeni nu mă judecă pentru ele, în afară de mine. Așadar astăzi aleg să le șterg oferind iubire.
Fiecare om care îmi trece calea dă tot ce e mai bun, se bucură și suferă la fel ca mine, așadar nu am de unde să știu dacă este superior sau inferior, așadar această presupunere își pierde semnificația pentru mine, de aceea aleg să-i fac un cadou imens interlocutorului meu, acela de a-l trata ca ceea ce ESTE, o ființă la fel ca mine.
Nu judec, pentru că nu am cum să știu dacă această judecată este corectă. Dacă se întâmplă totuși să judec, mă iert și opresc instant acest șir al gândurilor dureroase.
Am dreptul să nu mă compar. Pot să-mi fac acest cadou, atât mie, cât și celorlalți.
Nu plătesc în fața nimănui, nimeni nu mă judecă în afară de mine. Tocmai de aceea aleg să ies din această confuzie care nu mă lasă să trăiesc.
Nu sunt aici să judec, sunt aici să trăiesc, să mă bucur pe mine și pe ceilalți.
Această lume are nevoie de mine, Dumnezeu are nevoie de mine. Nu sunt o cantitatea neglijabilă, așa cum nu sunt nici ceilalți.
Este normal să greșesc, să am gânduri nepotrivite față de interlocutorii mei, dar asta nu înseamnă că nu-i iubesc. Pot remediat această „greșeală”, din secunda în care o observ fără să mă judec.
Acest text îmi aduce aminte că nu sunt singur(ă), că întreaga lumea este sigură, iar toate ființele reprezintă familia mea extinsă.
Acest text mă ajută să mă trezesc dintr-un vis care nu este al meu.
Notă: Poți scrie sau printa acest text și îl poți pune în portofel pentru a-l avea cu tine în toate posibilele interacțiuni sociale. Simpla lui prezență îți va aminti că provocarea cu care te confrunți e doar un vis. Dacă totuși această reamintire nu este de ajuns, poți pur și simplu să-ți acorzi un minut două în care citești acest text, ca mai apoi să revii în „lume” cu inima curată și mintea liniștită.
4.4 Să învățăm cum să comunicăm
- este nevoie să ne oferim timp și spațiu
- este nevoie să ne observăm comportamentul
- este nevoie să fim conștienți de propriul nostru comportament
Cele 4 calități ce ne ajută să comunicăm sunt:
1. Acultarea activă
- să ascultăm fără să întrerupem
- să stăm prezenți, să înțelegem mesajul, să nu ne grăbim
- să participăm activ la dialog
- ascultarea activă va permite gândirii intuitive să se manifeste
- duce la conectarea cu partenerul/partenera, ceilalți
- când ascultăm activ ne privim partenerul/partenera direct în ochi
- este important să nu gândim ce vrem să spunem ci să lăsăm pur și simplu lucrurile să vina
- să tăcem conștient observând întreg procesul, adică să vorbim doar ce este semnificativ
2. Disponibilitatea
- obișnuim să nu lăsăm timp pentru relație să fie
- obișnuim să fim preocupați în familie în a fi mamă, tată și uităm de relație, uităm că am fost iubiți înainte de a fi o familie
- este important să ne dedicăm timpului împreună
- să acceptăm mai multe lucruri ce țin de relație fără să punem prea multe întrebări
- să ne lăsăm surprinși de către partener/parteneră
Exercițiu:
- când partenerul/partenera vine cu o propunere, de a ne surprinde, să nu punem întrebări, să observăm cum funcționăm când suntem surprinși și cum reacționăm când apare îndoiala fără a face nimic ci doar observăm îndoiala, procesul minții
- când dăm drumul la control, devenim disponibili în relație și ne punem în slujba relației
- din actori principali în care relația este pentru mine, să devenim cei ce ne lăsăm în slujba relației, cei ce suntem disponibili pentru relație
3. Vulnerabilitatea
- să fim deschiși și să vorbim despre acele subiecte tabu
- să spunem ceea ce simțim
- să ne concentrăm pe propria persoană
- să vorbim fără a direcționa atenția către cealaltă persoană, fără a proiecta către cealaltă persoană, fără a interpreta acțiunile celeilalte persoane
- este important ca eu să fiu vulnerabil cu mine însumi
- obișnuim să reproșăm în exterior atunci când se întâmplă ceva ce nu ne convine, dar hai să facem invers și să ne vorbim nouă despre ceea ce simțim
- să alegem un mod de comunicare în care să lăsăm garda jos și să spunem ceea ce simțim
- în momentul în care ambele persoane își dau voie să fie vulnerabile, conectarea se întâmplă
- ne este frică adesea și am învățat să fugim iar vulnerabilitatea demască această frică
- vulnerabilitatea anulează fricile
- vulnerabilitatea înseamnă putere
4. Onestitatea
- în primul rând să fim onești cu noi înșine
- să nu ne mai așezăm cuvintele atunci când vorbim, când vrem să spunem un concept
- să ne dăm voie să vorbim fără să gândim
- când vorbim cu onestitate, determinăm și cealaltă persoană să practice onestitatea
- noi nu deținem adevărul absolut, realitatea mea nu corespunde cu realitatea ta ci doar se întrepătrund
- constatând că nu deținem adevărul absolut, realizăm că doar fiind onești cu noi înșine vom putea fi onești și cu cealaltă persoană
- onestitatea practicată zi de zi ne duce spre împlinire
Exercițiu de practicat zilnic: intenția dimineții „astăzi sunt onestitate”
