Ziua 1 – Acceptare în totalitate a relației


EXERCIȚIU –  Flexibilitatea în relație

„Există un singur Pământ, iar pe el există 8 miliarde de lumi.” – Sri Mooji Baba

Lumea nu este ceea ce pare, ci ceea ce percem noi că este. Odată ce modificăm, chiar și un mic aspect al percepției noastre interioare, se schimbă și lumea noastră exterioară.

Faptul că în mintea fiecăruia dintre noi funcționează o altă percepție „unică” despre lume, îl putem simți pe propria noastră piele atunci când conviețuim într-o relație.

Observăm cu uimire sau frustrare, cum în mintea partenerului/partenerei există o cu totul și cu totul altă perspectivă, decât a noastră.

Acest lucru poate duce la mari neînțelegeri, mai ales atunci când dorim să-i modificăm percepția iubitului/iubitei, astfel încât să coincidă cu a noastră.

Adevărul este că nu ne putem baza pe niciuna dintre aceste perspective. Nici pe a noastră, nici pe a celuilalt. De ce?

Ambele perspective asupra lumii, atât a noastră, cât și a partenerului/partenerei, sunt subiective.

Am mai povestit despre acest aspect, dar astăzi propun să îl reluăm și să îl aplicăm specific, la relației de cuplu. Astfel încât să știm ce avem de făcut, atunci când suntem „provocați”, zi de zi, de valorile sau percepțiile diferite ale celuilalt.

Felul în care vedem lumea se bazează pe o serie de valori, pe care le-am adoptat. Contează mai puțin felul în care le-am adoptat (de la familie, societate, prieteni, traume emoționale), ci faptul că le-am preluat ca fiind adevărate și ca fiind ale noastre.

La fel a făcut și partenerul tău/partenera ta.

Notă: De asemenea, contează mai puțin cât de ,,reale”, „benefice”, „corecte” sunt valorile fiecăruia, ci cât de flexibili suntem să renunțăm la propriile idei. 

Ce înseamnă de fapt să alegi iubirea?

Ei bine, aceasta înseamnă să faci spațiu în jurul propriilor idei fixe. Să spui:„ hmmm, haide să las deoparte „propriul meu adevăr” și să văd ce are de zis partenerul/partenera, fără să-l/o judec.”

Făcând acest lucru, în acel moment, renunțăm la propria individualitate și la cine creden noi că suntem, în favoarea iubirii.

Iubirea există chiar și atunci când apar nedreptatea și certurile .

Și indiferent ce ne-ar spune mintea, nu există nicio scuză fezabilă, pentru care să nu iubim, chiar dacă avem parte de o relație „dificilă”, „provocatoare”.

În săptămâna 1, ai făcut o listă cu valorile fiecăruia dintre voi sau cel puțin cu valorile tale, asta dacă nu te afli într-o relație.

Acum a venit momentul să înveți să fii flexibil(ă), indiferent cu ce perspectivă a lumii te întâlnești.

Atunci când nu ești deschis față de o altă perspectivă asupra vieții, înseamnă că orgoliul personal ți-a setat o serie de limite, pe care tu le susții și accepți.

Dă-ți voie să ai o altă experiență în situațiile în care nu ești de acord cu deciziile, valorile și felul de a vedea viața, ale partenerului/partenerei.

Este perfect ok să nu fii de acord, însă asta nu înseamnă că trebuie să-i schimbi realitatea celuilalt. Poate chiar tu vei ajunge într-un punct în viață, în care îți vei schimba părerea despre viața ta. Așadar merită? Merită să îți consumi energia încercând să controlezi, când ai putea să te relaxezi și să înțelegi că așa funcționează viața?

Este normal ca celălalt să gândească diferit și să aibă valori diferite. De ce să-ți bați capul cu asta, când poți să accepți și să iubești?

Știi ce bine este atunci când renunți la dorința de a mai avea dreptate?

Nu pierzi nimic în afară de griji, încordare și posibile conflicte.

Dar ce e de făcut, pentru a nu mai întâmpina probleme atunci când vine vorba de întâlnirea cu lumea celuilalt? Indiferent că e vorba de iubit(ă), prieten(ă), părinți?

 

  • Renunță la judecată (pe bune!)
  • Flexibilitatea este cheia fericirii
  • Renunță la dorința de a avea departe
  • Nu o mai lua personal
  • Alege iubirea

 

Marile schimbări nu se produc atunci când citești acest text, atunci când meditezi sau stai în natură. Marile schimbări se petrec de multe ori în mijlocul conflictului, atunci când realizezi că poți face o altă alegere, în care reacționezi altfel sau nu reacționezi deloc. 

Așadar, de fiecare dată când poate valorile celuilalt sunt de neînțeles pentru tine, înainte de a gândi (judecata), spune ceva sau încerca să schimbi părerea celuilalt, amintește-ți de aceste cuvinte: 

„Renunță la judecată, căci nu e o pată curată. 

De vei renunța la ea, fericire vei avea, 

Flexibilitatea-n schimb, șterge orice gând strâmb

Atunci când vrei să ai dreptate, îți vine să arunci cu de toate. 

Dacă nu o iei personal, te va-nbrățișa un val. 

Ce te va spăla de toate, ca iubirea în bucate.”

Poate nu e cea mai reușită poezie, dar e menită să te facă să râzi în momentele în care simți că explodezi. 

Exercițiul de astăzi este unul mai atipic, preia cele 5 idei de mai sus și fă și tu o poezie menită să te ajute în aceste momente. După ce ai terminat-o împărtășește-o pe grup și notează-o undeva la vedere (pe telefon, în portofel, pe frigider etc).

DE REȚINUT

7.1 Acceptarea în totalitate a relației

  • modul în care ne manifestăm comportamentul este preluat de la:
    • generațiile anterioare;
    • modul în care au înțeles mama și tata să ne ofere educație;
    • modul în care societatea ne-a direcționat către un drum sau celălalt;
    • am fost „convinși” prin judecată critică, să urmăm anumite căi în modul în care ne exprimăm.
  • în cadrul relației, comportamentul:
    • a fost la rândul lui preluat, pentru a fi general acceptat;
    • pentru a nu ne „deranja” și a rămâne în anumite cutume sociale.
  • în prezent, noi manifestăm tot ceea ce am învățat, tot ceea ce am văzut în familie:
    • modul în care am perceput feminitatea/masculinitatea;
    • modul în care relaționîm acum, ține strict de felul în care noi am perceput rolul nostru și al partenerului/partenerei în relație cu noi.
  • am înțeles că noi nu suntem iubirea condiționată, nu suntem atașamentele pe care le avem, nu suntem aceste așteptări;
  • toate acestea, ca formă de manifestare, sunt strict parte din acest comportament preluat de la generațiile anterioare, de la societate.
  • Acum:
    • știm că nevoia de iubire nesatisfăcută nu trebuie să o satisfacem în exterior;
    • știm că noi sunten singurii care putem să ne satisfacem această nevoie de iubire;
    • în momentul în care ne acceptăm pe noi, acceptăm și iubirea de sine;
    • relația cu noi înșine este esențială;
    • atunci când ne acceptăm exact așa cum suntem, implicit, acceptăm și partenerul/partenera exact așa cum este.
  • noi putem alege iubirea zi de zi și o putem face natural deoarece:
    • știm ce suntem;
    • știm ce avem în noi;
    • știm ce avem de făcut;
    • știm cum să ne raportăm la iubire.

!!! Obiceiurile pozitive au fost deja începute chiar dacă nu se vede, nu se observă foarte clar, dar atât timp cât păstrăm consistența și perseverența în exerciții, în provocări, în program, trebuie să fim siguri că aceste obiceiuri s-au instalat.

!!! Cu cât sunt puse în practică mai des exercițiile, cu atât mai repede se vor vedea rezultatele.

7.1.1 Acceptarea naturii umane este esențială

  • acceptarea naturii umane a partenerului/partenerei este o provocare;
  • dacă partenerul/partenera scoate la iveală insistent plusurile lui/ei, atunci aceasta ne va va accentua nouă minusurile;
  • când partenerul/partenera face acest lucru, ajungem să nu mai vedem, de fapt, calitățile lui/ei și să vedem doar minusurile noastre;
  • mintea obișnuiește să rezoneze cu partea negativă a lucrurilor;
  • mintea are nevoie de probleme, pentru că mintea rezolvă probleme;
  • mintea nu doar că rezolvă probleme, ci ea le și creează, tocmai pentru a le rezolva și a-și susține apoi poziția;
  • în relație, cele mai multe provocări vin din partea partenerului/partenerei;
  • când vorbim cu partenerul/partenera, obișnuim să vorbim despre calitățile noastre, dar inconștient acesta/aceasta va avea impresia că vorbim despre minusurile lui/ei și astfel va ajunge ca el/ea să își vadă defectele, pentru că așa funcționează mintea, raționalul;
  • acesta este modul de funcționare a naturii umane;
  • noi, avem marea oportunitate ca prin aceste provocări, să învățăm să acceptăm;

7.1.2 Interpretări

  • fiecare dintre noi interpretează diferit propria viață, evenimentele din ea;
  • când fiecare interpretează diferit lucrurile, viața, este normal ca noi toți să nu vedem viața la fel;
  • de aceea, nu trebuie să stăm doar în lumea noastră, doar în adevărul nostru.

7.1.3 Provocările relației

  • acceptarea presupune alegerea iubirii, în detrimentul ego-ului;
  • oricâte plăceri ne-am oferi, tot rămâne un gol pe care nu putem să-l umplem, decât dacă ne înfruntăm fricile, pentru ca apoi să acceptăm ceea ce suntem;
  • modul în care se manifestă ego-ul și faptul că ne-a ținut mult în iluzii, frici, limite, convingeri, blocaje, ne determină să alegem doar iubirea din noi;
  • mergând la cauză și observând imaginea de ansamblu, vom vedea că tot ce avem de făcut, este să acceptăm relația exact așa cum este;
  • când te accepți pe tine, accepți și partenerul/partenera, viața, pe Dumnezeu;
  • marea provocarea, într-o relație, este aceea că relația ne obligă să privim din exterior către interior;
  • cu cât relația ne provoacă mai mult, cu atât ne îndreaptă și ne direcționează spre ceea ce suntem noi, către propria persoană;
  • relația nu este doar ”lapte și miere”;
  • relația este ”lapte, miere, sare, oțet, lâmâie, chilly”;
  • relația este o provocare în sine, tot așa cum și viața este o provocare, iar acest lucru face parte din acceptare, din „jocul vieții”.