Ziua 4 – Să ne iubim

Nu doar trecutul nu ne lasă să trăim viața pe care ne-o dorim, ci și proiecțiile legate de viitor.
Faptul că vrem un anumit viitor, ne afectează mai mult decât am crede, iar acest aspect se poate observa clar, atât în relația cu partenerul, cât și în viața profesională.
Ce înseamnă de fapt această dorință de a controla viitorul și de a ne pregăti un loc sigur și confortabil într-un potențial ,,viitor”?
Într-un mod inconștient, această dorință reprezintă lipsa încrederii în viață și implicit într-o inteligență supremă – pe care unii o numesc Dumnezeu, Allah, Univers și așa mai departe.
Dorind să controlăm viitorul și viața în general, negăm faptul că noi suntem viața însăși.
Comportându-ne ca niște ,,mici Dumnezei”, blocăm fluxul natural al vieții și transmitem continuu Universului un sentiment de lipsă, de frică, de blocaj, de neîmplinire.
Adevărul este că orgoliul personal nu este prea priceput, atunci când vine vorba despre ceea ce avem nevoie cu adevărat. De aceea, este necesar să trecem peste acest orgoliu personal și să acceptăm că viitorul nostru stă în mâinile lui Dumnezeu și El știe mai bine ca noi, ce face.
De fapt, acest lucru vine la pachet cu o mare ușurare, aceea că tu nu ești creatorul acestei vieți, ci viața însăși.
Nu trebuie să controlezi nimic, ci trebuie doar să fii. Nu trebuie să te gândești obsesiv, ci doar să faci lucrurile din iubire, iar acestea se vor dovedi perfecte așa cum sunt.
Tu nu te vei întâlni vreodată cu viitorul, așadar nu ai de ce să-ți faci probleme.
Viitorul este doar un alt șiretlic al minții, pentru a te ține legat în efectele timpului.
Doar că, până azi nu ai știut că poți renunța atât la trecut, cât și la viitor.
Așadar, astăzi vom ,,reașeza informația în propria minte” cu ajutorul lui Dumnezeu și al inimii noastre.
Ce avem de făcut:
Ori de câte ori apare nevoia de asigurare a viitorului, într-o formă sau alta, întreabă-te cine vrea să se asigure și de ce vrea să se asigure.
Apoi renunță la a te asigura, prin simpla conștientizare că tot ceea ce ai experimentat și știi există, este Prezentul.
Extra:
Rugăciunea ,,O Doamne, Ajută-mă!”
,,O Doamne,
Ajută-mă să îmi reamintesc că nu am un viitor și nici un trecut.
Ajută-mă să îmi reamintesc că ziua de mâine nu-mi aparține, iar ăsta e cel mai frumos cadou primit de la Tine.
Ajută-mă să recunosc că inima mea nu are nevoie de o asigurare, deoarece iubirea ta este singura asigurare de care am nevoie.
O Doamne
Ajută-mă să nu mai iau realul ca fiind ireal și invers.
Ajută-mă să trăiesc doar în casa zilei de astăzi.,
Ajută-mă să-mi văd iubitul/iubita, părinții, copii, bunicii, nepoții, colegii, prietenii și pe oricine îmi va ieșii în cale, ca pe fii tăi și frății mei, nu ca pe niște mijloace prin care să-mi asigur țeluri care nu-mi aparțin.
Ajută-mă să recunosc atrrăgătoarea capcană a unui viitor care nu există.
Ajută-mă să depășesc dorința, grija, agitația zilei de mâine.
Ajută-mă să renunț la asigurări și promisiuni.
Ajută-mă să-mi reamintesc că nu am nevoie de timp pentru a exista.
Ajută-mă să văd că nu am nevoie de gânduri separate de ale tale, pentru a exista.
Ajută-mă să văd realitatea așa cum este ea!
Amin!”
Repetă această rugăciune de fiecare dată când te simți prins(ă) în mirajul viitorului. Adu-ți aminte, viitorul este cel care te face să vrei și mai mult de la relațiile tale, să fii nemulțumit(ă) și să nu vezi imensa iubire care te înconjoară!
Pe data viitoare!
6.4 Să ne iubim
- chiar dacă partenerul/partenera nu se află în program sau nu vrea să participe la el, este în ordine – cel mai important lucur este satisfacerea nevoii noastre de iubire față de noi;
- când știm să ne satisfacem noi înșine nevoia de iubire, știm să o satisfacem și pe cea a partenerului/partenerei;
- avem 2 dubii extreme în relație: să lăsăm sau nu iubirea să se exprime:
- când nu lăsăm iubirea să se exprime, ne este frică de ceea ce se poate întâmpla;
- dăm totul de la cap la coadă și lăsăm iubirea să fie.
- pentru că noi ne-am obișnuit să trăim în relații în extrema fricii de a ne exprima iubirea, acum vom merge în cealaltă extremă, de a da totul;
- iar între aceste 2 extreme, apare o formă egotică care ne va ajuta să ne echilibrăm, să ne implicăm cu totul, atunci când ne iubim cu adevărat;
- extrema egotică va veni prima dată cu foarte mult entuziasm, amabilitate, comportament bine ales;
- însă, poziționarea în observator ne va ajuta să găsim echilibrul între cele două extreme, nemailăsând mintea să alimenteze pe niciuna dintre ele;
- echilibrul începe să apară după ce trecem prin aceste două extreme și avem experiențele amândorura.
6.4.1 Satisfacerea nevoii de iubire
- este necesar să ne-o satisfacem nouă în primul rând;
- când facem acest lucru, înseamnă că ne acceptăm în primul rând pe noi și acceptându-ne pe noi, putem să ne acceptăm și iubim și partenerul/partenera exact așa cum este.
6.4.2 Cele 6 atribute ale nevoii de iubire
- Atenția
- să ne oferim nouă înșine atenție;
- să stăm cu noi;
- să practicăm ascultarea activă pe propriul nostru dialog interior;
- astfel, vom ști cum să ne dăm feedback pe propriului nostru comportament, cum să ne vedem pe noi înșine, pentru că aesta este un lucru pe care adesea uităm cum să îl facem;
- atenția față de partener/parteneră:
- stăm în prezent cu partenerul/partenera;
- ne concentrăm pe ceea ce se întâmplă în timpul discuției, în timpul interacțiunii;
- practicăm ascultarea activă, fiind acolo cu totul;
- fără a întrerupe, a judeca, a interpreta, a căuta să ne impunem punctul de vedere, a ne susține dreptatea.
- Validarea comportamentală
- ne validăm, în primul rând, noi pe noi înșine;
- ne încurajăm, ne felicităm, pe noi înșine;
- Validarea partenerului/partenerei:
- să îl/o felicităm, încurajăm;
- să susținem activitățile partenerului/partenerei;
- să acceptăm viziunea diferită față de a noastră a partenerului/partenerei;
- să oferim sprijin și suport indiferent de ceea ce credem noi;
- este nevoie să renunțăm la ideea minții cum că noi avem dreptate.
- Aprecierea
- este necesar să ne apreciem pe noi
Exercițiu: ne uităm în oglindă, în lumina din ochii noștri și ne apreciem cu voce tare, pentru ceea ce suntem, exact așa cum suntem.
- să apreciem ceea ce facem;
- să fim recunoscători pentru imensa oportunitate de a ne aprecia așa cum suntem;
- Aprecierea partenerului/partenerei:
- aprecierea masculinității partenerului, respectiv a feminității partenerei;
- astfel, arătăm aprecierea și poziționarea față de sexul opus;
- să apreciem întotdeauna intenția din spatele comportamentului;
- astfel, apreciem omul și natura umană exact așa cum
- Acceptarea
- dacă am învățat să ne oferim atenție, să ne validăm, să ne apreciem, acceptarea vine ca un proces natural;
- cumulul experiențelor anterioare ne-a adus la și ne determină alegerile din momentul prezent;
- astfel, facem cele mai bune alegeri, pentru a ne transforma acum viața, în prezent, în viața pe care ne-o dorim;
- acceptarea partenerului/partenerei:
- atât timp cât partenerului/partenerei îi oferim atenție, validare, apreciere, acceptarea se manifestă natural;
- această acceptare vine cu renunțarea la ideea de a încerca să îl/o schimbăm pe partener/parteneră;
- când îl acceptăm pe celălalt așa cum este, diferit față de noi, acceptăm viața așa cum este.
- Afecțiunea
- să ne oferim timp, în care să ne bucurăm de ceea ce facem;
- să ne conectăm cu noi;
- afecțiunea față de partener/parteneră:
- să îi oferim îmbrățișări;
- să flirtăm cu partenerul/partenera;
- să punem accentul pe preludiu (acumulator de energie, afecțiune, apreciere) și nu pe satisfacerea nevoii sexuale în sine.
- Conectarea
- conectarea cu noi înșine, în inima noastră;
- să stăm, pur și simplu, în inimă și să observăm căldura de acolo;
Reminder zilnic: puneți ceva pe mână, o brățară, un șnur, un ceas, un semn care să îți amintească să te conectezi la inima ta, cât mai des.
- astfel poți să observi emoțiile și să alegi când și cât să te implici în ele;
- Conectarea cu partenerul/partenera:
- contactul vizual este foarte important;
- să ne privim în ochi;
- când ne expunem și devenim vulnerabili, ajungem să ne conectăm mult mai ușor, tocmai pentru că ne deschidem unul față de celălalt;
- să nu fugim din conectare, să nu căutăm să vorbim neapărat, să avem un dialog într-un anume sens, ci doar să ne bucurăm de liniștea și conexiunea dintre noi și partner(ă);
- să permitem celei de-a treia energii să se formeze în conectarea noastră cu partenerul/partenera;
- să ne pierdem în îmbrățișarea partenerului/partenerei, să ne conectăm cu acesta/aceasta de la inimă la inimă;
- să observăm ce se întâmplă când este satisfăcută nevoia de iubire;
- comportamentul nostru nu mai merge pe tiparul cunoscut;
- apare o bucurie care ne menține în prezent;
- starea de prezent devine natura noastră;
- apare o dorință, în noi, de a împărtăși, de a da mai departe din iubirea din noi;
- iubirea devine astfel starea noastră naturală, care se revarsă în mod firesc în jurul nostru.