Ziua 4 – Mai multe provocări


PROVOCAREA ZILEI

EXERCIȚIU ZIUA 4: Să înțelegem rana emoțională de trădare

Rana cauzată de trădare este una dintre cele mai ascunse răni emoționale, pentru că ea se manifestă în fundal, fără ca noi să știm cum să intervenim asupra ei.

Ceea ce apare în fața noastră, pare că nu are nicio legătură cu nedreptatea.

De exemplu: noi simțim că nu avem încredere într-o persoană dragă, pentru simplul fapt că suntem programați să gândim ceva „nu poți avea încredere în ceilalți, căci oricum te vor dezamăgi la un moment dat”.

Neîncrederea reprezintă ceea ce vedem la suprafață. Iar mintea noastră reușește mai mereu să ne ofere informații ce susțin ceea ce credem noi, adică să găsească alte motive, sub forma amintirilor, pentru care să nu avem încredere în persoana respectivă.

Pe lângă neîncredere, apare și gelozia, care se manifestă în mod ascuns la început. Mai apoi, în funcție de reacția celeilalte persoane, aceasta începe să se manifeste din ce în ce mai agresiv și să ia forma unei obsesii ce se manifestă prin gelozie excesivă.

Această gelozie excesivă se manifestă brutal și nu ne dă voie să observăm ce este în spatele ei.

Se manifestă printr-un control exagerat, care nu ne lasă să ne confruntăm cu trădarea.

Această rană emoțională este atât de bine mascată, încât cu toate că vedem clar despre ce este vorba, nu avem habar cum să intervenim asupra ei.

Când apare amenințarea trădării, reacția normală a corpului emoțional este de a fugi, de a face în așa fel încât să deturneze atenția de la ceea ce simți; aceasta din cauza sentimentelor de frică și rușine provocate de ceea ce simțim.

În mod natural, căutăm să ascundem această realitate natural fără să conștientizăm că asta este imposibil. Și pentru a face acest lucru posibil, pentru a ne păcăli cu această iluzie, nu acceptăm ca cineva să ne spună alt adevăr.

Așa că această rană cauzată de trădare se demonstrează a fi o adevărată provocare pentru cuplurile ce trec de cei doi ani cu „fluturași”.

Pentru a înțelege mai exact cum să trecem peste această rană cauzată de trădare este necesar să conștientizăm că nimeni nu ne aparține. Oricâte eforturi am depune să controlăm persoana iubită, acest control va rămâne o iluzie, pentru că dacă aceasta va dori să ne înșele, va reuși cumva, fără ca noi să aflăm asta.

Așa că toată încercarea de a acționa în direcția controlului este doar un consum de energie total ineficient.

Evident că și partenera/partenerul poate contribuie la tot acest „spectacol”, începând să flirteze, odată ce ți-a simțit slăbiciunea, sau chiar să înșela la un moment dat, din cauza presiunii puse pe ea/el.

Am mai menționat că atunci când cineva pune presiune pe noi, reacția naturală este de a ne îndepărta, de a ieși de sub presiunea respectivă astfel încât ea să nu ne afecteze și să nu ne influențeze sub nicio formă.

Ne dorim să scăpăm, iar asta presupune că ne îndepărtăm de persoana care suferă în mod inconștient de această rană emoțională .

Soluția este relativ simplu și de pus în practică ori de câte ori rana emoțională se manifestă.

Atunci când manifestarea rănii cauzate de trădare ne construiește proiecții în care vedem persoana iubită că face sex sau îi arată afecțiune unei alte persoane.

Ce avem de făcut:

Pasul 1:

Să constatăm când apar aceste proiecții și să le lăsăm să își „facă de cap” în corpul nostru emoțional, observând întregul proces.

Pasul 2: 

Să nu mai fugim de ceea ce simțim, ci să stăm în această durere a trădării, punându-ne o singură înttrebare: „Cine este cel/cea care suferă?”

Apoi, să observăm ce se întâmplă în corpul nostru emoțional, să observăm cum se construiește povestea, să observăm tensiunea, să observăm durerea emoțională sau fizică, dacă este cazul.

Și în timp ce observăm toate acestea, să continobservăm uăm cu întrebarea, să insistăm chiar.

Punând întrebarea, observăm că nu e nimeni trădat și că este doar un gând, un obicei de a vrea să ne simțim trădați, de a vrea să simțim suferință, o aparentă dependență de această trădare.

Pasul 3:

Să rămânem în acest gând până tensiunea din piept scade și devine nesemnifiicativă.

Apoi să reluăm acest exercițiu ori de câte ori apare că trădarea se manifestă în corpul nostru emoțional.

–

Foarte important de menționat este că această rană este foarte dureroasă și provoacă efecte nedorite asupra noastră. De aceea este important să fim într-un cadru sigur, în care să ne putem exprima emoțional, iar dacp apar lacrimi, să le lăsăm să fie fără să le oprim, ci doar să plângem.

Un alt detaliu important de specificat despre acest exercițiu este că el este un mod de a trata rana cauzată de trădare, dar nu reprezintă vindecarea totală, ci reprezintă un mod sigur de a nu mai suferi. Dar rana poate să revină din nou și din nou, în valuri, așa că ceea ce regăsiți mai sus în acest exercițiu este pentru a avea o ancoră ori de câte ori rana cauzată de trădare se manifestă în viața noastră, un mod de a reacționa la această rană, o soluție simplă și ușor de pus în practică ori de câte ori această rană apare.

Iar de fiecare dată când punem acest exercițiu în aplicare, vom observa că intensitatea acestei răni emoțioanale scade dacă suntem consecvenți în ceea ce facem.

DE REȚINUT

2.4 Familia extinsă

  • socrii sunt o problemă atunci când intervin pur și simplu în relație, din nevoia lor de însemnătate;
  • nevoia de însemnătate, nevoia de a conta a socrilor, duce la influențarea relației de cuplu;
  • implicarea lor este susținută de perspectiva experienței de viață, însă este perspectiva propriilor lor proiecții și credințe;
  • nevoia de a fi relevant, de a conta, se manifestă inconștient;
  • astfel că implicarea socrilor nu vine dintr-o zonă a empatiei, a echilibrului, ci din EGO, din nevoia de a-și îndeplini anumite nevoi personale;
  • atunci când ei se implică, o fac deoarece sunt imaturi emoționali și nu se poziționează față de relația de cuplu a copiilor lor din perspectiva de neutralitate, ci din cea de subiectivism.

2.4.1 Viciile

  • indiferent de natura lor, au aceeași cauza – lipsa iubirii;
  • sunt plăceri de scurtă durată, practicate cu înverșunare, din nemulțumirea față de propria viață;
  • dezvoltarea inteligenței emoționale, înțelegerea comportamentului cap-coadă, duce la anularea oricărui viciu;
  • maturitatea emoțională anulează viciul.

2.4.2 Nu acceptăm viața

  • neîndeplinirea visului ne transformă în oameni morocănoși, mereu nemulțumiți;
  • totul pare o nedreptate, motiv pentru care ajungem să ne certăm cu toți și în special cu partenerul/partenera, învinovățindu-i în același timp pentru neîmplinirea visului nostru;
  • începem să ne încredem în preziceri, în noroc și ghinion, tocmai pentru că nu ne acceptăm și nu ne încredem în noi;
  • părinții și societatea ne-au programat să avem un vis;
  • plecând de la acel vis însă, noi ne-am programat mai departe și astfel am ajungs să nu ne mai acceptăm viața;
  • tocmai de aceea, avem în permanență un conflict interior și un conflict cu viața;
  • veșnica nemulțumire că ceea ce facem acum o facem pentru că trebuie, din obligație, deși nouă nu ne place, însă nu avem altă alternativă;
  • frustrarea de neîndeplinire a visului duce la conflict, adică la criza de viață;
  • starea conflictuală generează frustrare – emoții nedorite – furie – situații extreme de eliberare a furiei din noi – imaturitate emoțională – neîndeplinirea visului = vicii

2.4.3 Evoluția diferită a partenerilor

  • este o normalitate neînțeleasă, deoarece noi evoluăm diferit;
  • gândim diferit, înțelegem diferit și punem în practică informația în mod diferit, ceea ce este foarte natural și normal;
  • însă evoluția diferită, atunci când nu este înțeleasă, generează:
    • reproșul;
    • ținerea partenerului pe loc;
    • neacceptarea partenerului;
    • apar amenințările și tot felul de situații extreme.
  • atunci când corpul emoțional nu se simte iubit, împlinit, când fuge de frică și nu își asumă ceea ce face, atunci apar tot felul de efecte;
  • atunci când suntem conștienți de propria persoană, când înțelegem că nu putem să luăm iubirea din altă parte, ci doar din noi înșine:
    • acceptăm și înțelegem în mod natural această evoluție diferită a fiecăruia;
    • nu mai concurăm cu ceilalți, ci concurăm cu noi înșine.

2.4.4 Anturajul

  • la bărbați totul pleacă din presiunea publică, din judecată;
  • la femei totul se rezumă la competiție, care este mai bună sau mai puțin bună;
  • atunci când ne acuzăm, când ne criticăm în dialogul interior, efectul EGO-ului este de a spune „Nu e adevărat, eu nu fac asta”, de a crea iluzii;
  • când suntem dezamăgiți de noi, de propria viață, apare depresia – realitatea brutală la care viața ne trezește și „spargerea balonului iluziei”;
  • depresia ne obligă să vedem realitatea pe care mintea ne-a ascuns-o;
  • în relația cu tine însuți/însăți este foarte important să observi informația ce vine spre tine, dacă este constructivă sau nu, dacă îți este necesară, benefică sau nu;
  • vina, frica și rușinea sunt precum niște baloane de săpun, care par mari, greu de trecut, dar ele nu există.

 

!!! O relație împlinită presupune să nu cădem în nici o extremă