Ziua 3 – Așteptările
Presupune observarea lor și anularea prin simplul act de prezență.
Așteptările sunt construite din proiecțiile minții și în 19 din 20 de cazuri, acestea sunt false, conform lui Dan Ariely, care a făcut mai multe studii în această direcție.
Așteptările noastre sunt false și ceea ce credem noi că se va întâmpla reprezintă o iluzie.
Cu alte cuvinte, datorită acestui mod de a funcționa, așteptările noastre sunt cele care construiesc cele mai multe probleme în relația de cuplu, pentru că odată ce acestea se formează, dar nu se îndeplinesc întocmai în relație, nu putem accepta o altă realitate.
Și aici discutăm de micile gesturi, micile bucurii pe care ni le oferim în relație, începând de la o îmbrățișare, un sărut, o mângâiere și până la cine stă cu copilul sau cine merge la piață.
Dacă lucrurile nu se întâmplă întocmai, îi pretindem partenerului/ei să își modeleze comportamentul în funcție de aceste așteptări, care ne și dau un argument solid în modul în care gândim, spunându-ne în sinea noastră că așa este normal.
Însă, dacă suntem contraziși, întrebăm în stânga și în dreapta, încercând să obținem această validare a așteptărilor noastre și a-i determina pe ceilalți să confirme propria normalitate.
Nu vorbim aici despre lucrurile nepotrivite din relație, cum ar fi infidelitatea sau agresivitatea latentă, dacă e să existe. Ci vorbim despre acele lucruri ce destabilizează relația. Căci e normal să ne oferim o stare de armonie în familie.
Ei bine, cât timp noi vrem să impunem propria noastră realitate și celorlalți, nu suntem conștienți de aceste așteptări.
Aici ne referim la faptul că suntem 8 miliarde de oameni pe acest pământ și sunt tot atâtea „realități” și toate acestea sunt construite de propria interpretare a lucrurilor a fiecăeuia, interpretare care diferă de la om la om.
Astfel că așteptările există pentru a produce neplăceri și cel mai simplu este să le anulăm.
De asemenea, proiecțiile și așteptările sunt responsabile de a trăi în viitor sau în trecut, nicidecum în prezent.
Iar acesta reprezintă un obicei care nu ne dă voie să vedem ce se ascunde în prezentul simplu.
Astfel că ceea ce vom face este să stăm în prezent și să anulăm așteptările, prin simpla observare a proiecției.
Oricum facem Observatorul – exercițiul din prima zi și acum este esențial să ne uităm la proiecție, la modul în care aceasta construiește procesul gândirii, pentru că proiecțiile sunt cele care generează gândurile și determină „dansul” dintre emoții și gânduri.
Ce avem de făcut:
Pasul 1:
Stăm în prezent.
Apar proiecțiile și implicit și așteptările, dar scopul este să le observăm și să renunțăm la a le mai da curs, adică să le ignorăm și să ne concentrăm doar pe prezent: „Sunt aici, acum și fac asta sau nu fac nimic concentrându-mă pe zona inimii.”
Pasul 2:
Dacă dăm totul în ceea ce facem, ori de câte ori ieșim din prezent, ne vom întoarcem.
Să dăm totul în ceea ce facem este un obicei care se cere instalat.
Un simplu „te iubesc” poate să țină o viață întreagă, dacă dăm totul în clipa în care îl spunem.
A da totul presupune să faci un singur lucru și să fi cu totul prezent în ceea ce faci, fără să lași altceva să te disturbe din ceea ce faci; să te bucuri de proces în sine și să observi bucuria a ceea ce faci indiferent că citești, gătești, scrii, lucrezi, cari greutăți, ești la sală, alergi sau mănânci.
Pasul 3:
Să observăm ce se întâmplă cu noi când nu mai avem așteptări.
Aici apare magia, pentru că procesul de a da tot și a face lucrurile cât mai bine se accelerează, dar nu în sensul clasic, ci în sensul că va crește intensitatea implicării și ne va bucura exercițiul în sine.
Observă!
3.3 Așteptările ne construiesc iluzia vieții
- creează realitatea proprie și personală, în care credem de la cap la coadă;
- sunt cele care crează o realitate paralelă, deoarece nu ne observăm, nu vedem cum se construiește comportamentul nostru;
- ajungem să impunem și altora realitatea noastră, plecând de la premiza că ”ceea ce știu eu este adevărul absolut”;
- ori de câte ori acționăm, generăm proiecții, așteptări și așteptăm și recompensa (dacă facem sau dăm ceva, așteptăm să primim la schimb ceva);
- ajungem să trăim în așteptări;
- există 5 pași pe care acțiunea în sine ne împinge să-i parcurgem:
- Intenție, conștientă sau inconștientă;
- Proiecție, gândul care ne spune cum se va desfășura acțiunea;
- Așteptare, pe care o vom obține dacă vom face acțiunea respectivă;
- Acțiune;
- Recompensă.
- 95% din proiecțiile noastre sunt false, adică și așteptările noastre sunt false;
- când avem așteptări, suntem dezamăgiți că lucrurile nu sunt, nu ies așa cum vrem noi;
- apare frica de a nu fi îndeajuns de bun și cerem mai mult fiind mai mereu nemulțumiți;
- atunci când nemulțumirea devine principala emoție pe care o trăim nu mai exprimăm entuziasm, bucurie, căci totul se rezumă la jumătatea goală a paharului;
- atunci când ne observăm comportamentul, ajungem să ne adresăm întrebări care ne vor ajuta: „Ce simt acum?”, „Cine este nemulțumit?” și „Ce anume se ascunde în spatele nemulțumirii?”
- nemulțumirea este lipsa iubirii;
- soluția: când stăm în prezent și dăm totul, nemulțumirea dispare (nu judecăm, nu etichetăm, nu criticăm);
- când stăm în prezent și dăm totul, nu mai dăm voie recompensei să apară și să creeze o așteptare, iar astfel proiecția minții se anulează;
- cu cât construim acest obicei sănătos de a trăi în prezent, cu atât nu vom mai avea așteptări;
- diferența între vis și realitate:
- visul: atunci când facem ceva ne grăbim să obținem rezultatele, dorind să ne demonstrăm abilitatea;
- realitatea: ne bucurăm de ceea ce facem în acel moment, în prezent, fiecare moment devenind un moment de celebrare.
!!! Soluția: anulăm proiecția pentru a nu mai aștepta o recompensă și a nu mai crea astfel o așteptare.
