Ziua 7 – Renunțarea la a avea dreptate
Suntem reticenți la schimbare și avem probleme ori de câte ori este nevoie să ne adaptăm la diferite situații noi de viață.
Ne este greu mai ales când este vorba despre partenerul nostru / partenera noastră, pentru că adaptarea presupune să schimbăm informațiile pe care deja le știm, le avem aranjate în minte.
Adaptarea presupune să restructurăm ceea ce știm deja.
Mintea nu vrea să dea drumul la ceva ce știe, pentru că necesită un efort și după cum știm mintea are ca funcție principală eficiența – adică să consume minim de energie și să obțină maxim de rezultate.
Pentru a ne adapta și a schimba informația învățată este necesar să ne poziționăm corect și să permitem schimbării să fie.
Iată un exemplu clar în acest sens:
Eu știu despre vecina mea că vorbește mult și ori de câte ori vorbesc cu ea, simt că doar ea turuie, iar eu nu am ocazia să spun ceea ce gândesc, pentru că ea nu este interesată de ceea ce am eu de spus.
Doar că asta se întâmpla acum 6 luni și de atunci o evit și caut să vorbesc cu ea doar strictul necesar, ori de câte ori ne întâlnim accidental.
Dar ieri m-am văzut cu ea și nu mai aveam cum să scap și deja știam ce va urma să se întâmple. Așa că m-am oprit și m-am pregătit pentru ce era mai greu.
Doar că surpriză, vecina mi-a pus o întrebare și a tăcut, nu a vorbit deloc peste mine, așteptând răspunsul calmă și relaxată.
Așteptam să mă întrerupă, dar asta nu s-a întâmplat și nu înțelegeam ce se petrece, pentru că nu așa trebuia să fie conform scenariului din mintea mea.
Dar nu a fost deloc așa cum mă așteptam, ci s-a dovedit că vecina mea s-a schimbat și am avut o discuție caldă și constructivă.
Am rămas uimit.
–
Așa că întorcându-ne la situația noastră, observăm că și informația din creier se comportă exact la fel.
În primul rând informația pe care o memorăm – adică ceea ce credem despre viață, este în continuă schimbare. Iar simplul fapt că ea trece de la mine spre tine sau invers, o face să se schimbă aproape instantaneu, în clipa memorării ei.
Așa că totul se schimbă pur și simplu, în fiecare clipă, și ceea ce știam eu despre un om, se schimbă odată cu trecere timpului.
Ei bine, acum când ne uităm la propria relație, observăm că ceea ce credem noi despre cealaltă persoană este o informație foarte clar delimitată și indiferent cum stau lucrurile, noi știm cum e și nu acceptăm schimbarea.
Observăm că adesea se întâmplă asta în relație și o dată ce punem o etichetă, nu mai renunțăm la ea.
„Este insensibilă”, „mă critică mai mereu”, „este leneș”, „este risipitoare”, „prea sensibil”, „este fricoasă” șamd.
Astfel că noi ignorăm capacitate informației de a se schimba, ignorăm capacitatea omului de a se schimba și rămânem consecvenți etichetelor puse de noi, pentru simplul fapt că așa funcționăm.
Dar asta putem să o schimbăm printr-o practică simplă și eficientă.
Ce avem de făcut:
Pasul 1:
Să punem la îndoială procesul natural al minții atunci când „știm”.
Ori de câte ori apare o etichetă asupra unui lucru pe care îl știm, în acel moment trebuie să ne punem următoarea întrebare: „Oare este adevărat, chiar știu că așa este sau este doar o proiecție a minții?”
Pasul 2:
Să știm că nu știm nimic.
Adică să ne poziționăm ca niște necunoscători, în plin proces de învățare și indiferent de interpretarea sau modul în care judecă mintea noastră o anumită persoană, să ne amintim că nu știm nimic.
Persoană nouă: nu știu nimic și îl / o voi cunoaște acum.
Persoană cunoscută: știu această persoană, dar poate s-a schimbat. Să observăm!
Paul 3:
Să observăm schimbarea și să trăim în prezent.
Exerciții principale în lucru:
Observatorul, A sta în prezent.
3.6 Cum renunțăm la a avea dreptate?
- ne contrazicem cu cineva, pentru că insistăm să avem noi dreptate, iar minții noastre îi place foarte mult să aibă dreptate, să se certe, să se mențină în conflict;
- mintea susține minciuna, susține iluzia;
- modul în care se construiește dreptatea ascunde emoții neînțelese, având drept cauză principală relația de inferioritate-superioritate;
- în momentul în care ne disputăm dreptatea și cine o deține, cea de-a 3-a energie din relație (cea dintre parteneri) are de suferit;
- dacă susținem această a 3-a energie și ea ne va susține pe noi;
- când încercăm să avem dreptate și o facem prin conflict, cea de-a 3-a energie are de suferit;
- conflictul se construiește din așteptări false, care duc la dezamăgire, nemulțumire.
3.6.1 Ce este Ego-ul?
- este important să observăm emoțiile;
- când nu suntem mulțumiți de o situație, apare îngrijorarea din frică – devenim nerăbdători și agitați, ne frustrăm, apare iritarea, apare înverșunarea, orgoliul (mândria de a pierde ceva, proiecția minții că vom fi respinși);
- mândria reprezintă un Ego supradimensionat;
- Ego este ceea ce credem noi că suntem, adică sinele nostru fals, o proiecție a minții;
- Ego-ul ne controlează viața prin modul în care funcționăm;
- Ego-ul este cel ce susține conflictul, deoarece se hrănește cu frică, cu mândrie;
- ceea ce credem noi că suntem – gânduri, emoții, stări, trăiri, este de fapt trecător;
- însă când stăm în inimă, în prezent, totul este statornic, adică este ceea ce suntem noi cu adevărat;
- pentru a fi noi nu avem nevoie de relația de superioritate-inferioritate, de conflict; noi suntem liniște și pace;
exemplu: atunci când suntem în conflict, nu inima este cea care ne doare, ci capul.
- Ego-ul:
- limitează proiecția minții, reproșează și o face cu orgoliu;
- se simte atât inferior și cât și superior;
- are nenumărate fețe și extreme comportamentale.
- Soluția:
- este necesar să ieșim din orice poziționare extremă și doar să fim;
- să ne bucurăm de existența aceasta, pe care o avem aici și acum;
- să ne punem întrebarea: „Când sunt eu și când este Ego-ul?”
- atunci apar emoții precum mândria sau frica, iar acestea sunt emoții de supraviețuire ale Ego-ului;
- ori de câte ori exagerăm într-o direcție pentru a simți mai mult, Ego-ul este cel care ne menține în dualitate;
- Ego-ul critică, etichetează, judecă, interpretează, iese din prezent;
- Ego-ul este cel care se simte nedreptățit și caută mereu conflictul, victimizându-se;
- NOI, nu avem nevoie de nimic, deoarece noi suntem perfecți exact așa cum suntem;
- NOI suntem aici în pace.
3.6.2 Cum să dăm drumul Ego-ului?
- să nu mai stăm în judecăți;
- să nu mai stăm în gânduri;
- să nu mai stăm într-o poziție de inferioritate sau superioritate;
- să nu mai stăm în extreme comportamentale;
- să nu mai ținem neapărat să facem lucrurile într-un anume fel.
!!! Să stăm în ceea ce suntem noi, în inima noastră, în naturalețea noastră, fără exprimarea suferinței.
!!! Când facem acest lucru, nu mai putem reacționa conflictual față de partener/partenera, ci putem doar să fim iubire.
