Ziua 3 – Nevoia de iubire


PROVOCAREA ZILEI

EXERCIȚIU ZIUA 3 – Să identificăm cele 6 atribute ale iubirii

Context: O parte dintre noi credem că știm ce e iubirea, o altă parte alergăm necontenit după aceasta.

Adevărul este că iubirea nu se poate traduce, iar orice descriere a acesteia capătă instantaneu o natură subiectivă. Ce putem face, însă, este să încercăm să ne îndreptăm atenția pe o serie de atribute cu care suntem majoritatea dintre noi familiarizați și pe care le putem „descoase” în vederea unui singur scop – acela de a înțelege iubirea. 

Iubirea este maleabilă și nu are granițe unde începe sau se termină. Și totuși, într-un mod aparent paradoxal, iubirea poate căpăta multe forme în această lume materială. 

Cu prima gură de aer luată în această lume, am început să punem câte o cărămidă, construindu-ne, fără să știm, o percepție individuală asupra iubirii. 

Iubirea este limbajul universal, total-inclusiv și atot-cuprinzător ce dărâmă orice barieră ce ține de programare mentală, socială sau comportamentală. 

Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre relațiile interumane, „iubirea” este înțeleasă într-un mod particular, individual, care mai degrabă divide, decât unește. 

Haide să vedem cum s-a ajuns aici și cum am putea recontextualiza această percepție greșită. 

Atunci când am venit pe lume am știut intuitiv că pentru a supraviețui este nevoie să captăm atenția părinților noștri. Plângeam când ne era foame, dar și când simțeam că mama noastră ne ignoră dintr-un oarecare motiv. Acesta era modul nostru de a ne asigura că suntem iubiți. Iubirea, așa cum am înțeles-o atunci, prin ochii părinților noștri, ne asigura supraviețuirea. 

Odată captată această atenție, noi săvârșeam anumite gesturi, ce în sine nu aveau o bază rea sau bună. Însă am învățat, tot prin ochii părinților noștri că e „rău” să urli și că este „bine” să ai, poate, un comportament liniștit. Acesta a fost începutul validării comportamentului nostru.

Odată cu validarea comportamentului, am învățat ce înseamnă și aprecierea din partea părinților noștrii, atunci când dădeam dovadă de output-uri comportamentale ,,pozitive”. 

Însă acest lucru a creat automat un ,,gol” în propria înțelegerea a realități atunci când săvârșeam fel de fel de năzbâtii, cărora părinții noștrii le dăduseră conotația de ,,negativ”, iar noi eram privați de acceptarea comportamentului respectiv. 

Tot acest dans avea un simplu scop, acela de a primi afecțiunea cu care am fost obișnuiți încă la primele guri de aer pe acest pământ, afecțiune ce ne-a adus la pachet și propria supraviețuire. 

Însă ceea ce ne-a ținut cu adevărat în viață a fost conectarea, conectarea, în primă fază cu mama, apoi cu tatăl, apoi cu ceilalți. Ceea ce ne-a ținut cu adevărat în viață, nu a fost mâncarea și grija pe care ne-au furnizat-o părinții noștrii, ci iubirea, iubirea lor față de noi și invers.

Acesta este parcursul normal al vieții și poate, aspectul ce ne diferențiază de celelalte animale de pe acest pământ. 

Însă, pentru a avea relații cu adevărat pure și semnificative este nevoie să transcedem acest dans în care încercăm să ne asigurăm că vom bifa fiecare dintre cei șase piloni ai iubirii: 

  1. Atenția
  2. Validarea comportamentală
  3. Aprecierea
  4. Acceptarea
  5. Afecțiunea 
  6. Conectarea

Așadar, odată deveniți adulți, nu vom încerca decât să reproducem acest ciclu al iubirii condiționate, în vederea atingerii (inconștiente) a acestor 6 atribute. 

Exercițiu: Astăzi a venit momentul să identifici felul în care ai învățat să iubești de la proprii părinți și felul cum îți influențează relația de iubire actuală sau viitoare, identificând importanța celor 6 piloni din viața ta:

Completează spațiile punctate!

Notă: Dacă nu ești într-o relație, nu e necesar să răspunzi la propozițiile ce vizează iubitul/iubita. 

După ce ai completat spațiile punctate și ai săvârșit exercițiul de la punctul 6, acordă-ți câteva momente de liniște în care să contempli experiența tocmai avută.

 

  • Atenție

Aș dori să-mi ofer mai multă atenție, atunci când vine vorba de……………

Aș dori ca partenerul/partenera meu/mea să-mi ofere atenția lui/ei atunci când……………

Neglijez acest aspect………………………………. din viața partenerului/partenerei meu/mele, deși știu că contează nespus pentru el/ea.

Mama/Tata nu-mi acordau prea multă atenție atunci când………………………… 

Mama/Tata nu-și acordă prea multă atenție când vine vorba de……………………

 

  • Validare comportamentală

Am nevoie de susținere atunci când ………………………… 

Mă simt nesigură pe mine atunci când ………………………

Mama/Tata are nevoie de susținerea mea atunci când ………………………

Mama/Tata îmi valida comportamentul atunci când ………………………

Mama/Tata nu îmi valida comportamentul atunci când……………………

Iubitul/Iubita meu/mea nu are parte de susținerea mea atunci când……………………

 

  • Apreciere

Mă simt apreciat(ă) atunci când……………………………

Nu apreciez atunci când partartenerul/partenera (fostul/posta sau potențialul partener) …………………………

Pentru că am ……………………………, părinții mei m-au apreciat nespus.

Când eram copil, părinților mei le displăcea teribil să ……………

 

  • Acceptarea

Dacă aș fi sigur(ă) de rezultat, aș schimba acest aspect la mine:……………………….

Partenera/partenerul necesită o schimbare radicală atunci când vine vorba de ………………………………

Nu mă simt înțeles/înțeleasă atunci când…………………………………

Îmi iubesc părinții, dar nu pot accepta acest aspect al lor: …………………………

Când eram copil, mama/tata nu accepta să………………………………

Dacă aș fi să schimb un singur lucru din trecutul meu, acesta ar fi:………………………………….

 

  • Afecțiunea

Când eram copil, părinții mei își arătau în văzul tuturor afecțiunea, dacă ……………………………

Când eram copil, mă simțeam iubit atunci când părinții mei …………………………………………

Când sunt într-o relație, îmi lipsește afecțiunea atunci când ………………………………………

Nu se cade să-mi arăt afecțiunea față de partenerul meu/partenera mea atunci când …………………………

 

  • Conectarea

Citește aceste afirmații de trei ori: prima dată cu voce tare, apoi în șoaptă, iar mai apoi repetă cu vocea interioară (în gând). 

Îmi iert părinții pentru felul cum au știut să mă iubească. 

Iubirea nu trebuie să fie perfectă. 

Iubirea șterge orice greșeală. 

Iertarea își pierde înțelesul atunci când se întâlnește cu iubirea. 

Mă iert pentru că nu am știut să iubesc. 

Îi iubesc pe cei care m-au învățat să iubesc.

Îmi iert partenerul (partenerii, fostul/fosta) pentru că nu a știut să mă iubească, așa cum aș fi vrut eu. 

De astăzi, iubesc, înainte să fiu iubit(ă). 

De astăzi, înțeleg, înainte să fiu înțeles/înțeleasă. 

De astăzi, iert(ă), înainte să fiu iertat(ă)

De astăzi, accept, înainte să fiu acceptat(ă).

Așa să-mi ajute Dumnezeu. 

Amin. 

DE REȚINUT

  • este ceea ce noi suntem
  • ne-o satisfacem din exterior, din relație
  • dar presiunea pusă pe relație pentru satisfacerea acestei nevoi dă pe afară și ajungem în adevărate crize de viață
  • învinovățim cealaltă persoană pentru faptul că noi nu simțim iubirea, că suntem iubiți
  • acest lucru se întâmplă pentru că nu înțelegem nevoia de iubire, cum se manifestă, cum să o gestionăm în lipsa unei structuri
  • pentru a învăța cum să fim această iubire este nevoie să ne conectăm cu noi înșine
  • când ne observăm, înțelegem, conștientizăm propriul comportamentul, ne putem satisface nevoia de iubire

Cei 6 pași de satisfacere a iubirii sunt:

1. Nevoia să primim atenție

  • cauza nevoii de iubire vine din copilăria noastră când obișnuiam să plângem pentru a atrage atenția mamei, pentru a ne simți iubiți
  • suntem dependenți să fim văzuți ajungând la extreme comportamentale 
  • de exemplu, manifestarea exagerată pe rețelele sociale de a atrage atenția
  • când atragem atenția, de fapt primim validare comportamentală

2. Validarea comportamentului

  • când eram copii, după ce atrăgeam atenția mamei, era nevoie să ni se valideze ceea ce făceam
  • astfel știam că ne-am îndeplinit următoarea nevoie de iubire
  • ca adulți în relație, ceea ce facem este să vrem să primim validarea comportamentală a partenerului/partenerei
  • când nu suntem de acord cu partenerul/partenera, încercăm să facem tot ce este posibil pentru a primi validare
  • atunci când reușim să controlăm comportamentul partenerului/partenerei, nu ne mai asumăm propriul comportament deoarece celălalt o face acum
  • astfel, apar stereotipuri comportamentale în care inconștient partenera, feminitatea, mama trebuie să valideze comportamentul partenerului, copilului ajungându-se la manipulare
  • această manipulare inconștientă duce la modul în care bărbatul obișnuia să se comporte în copilărie
  • se declanșează neasumarea comportamentul

Neasumarea comportamentului

  • frica de judecată este cea care generează această neasumare
  • fiind văzuți de ceilalți, presupune ca aceștia să vadă cu nu ne asumăm comportamentul și ne simțim vinovați pentru că știm că vom fi judecați
  • când nu ne asumăm emoțiile, nu ne asumăm comportamentul
  • Lipsa validării comportamentale
  • vine din destructurarea conectării, a aprecierii, a afecțiunii, a atenției, a validării comportamentale, a neasumării comportamentale
  • duce în mod direct la criza de viață
  • tot ceea ce s-a construit devine distructiv

3. Aprecierea

  • vine tot din copilărie atunci când mama aprecia ceea ce făceam
  • astfel noi ne simțeam apreciați și validați înțelegând că așa trebuie să ne comportăm
  • astfel ajungem în viața adultă să facem pe plac partenerului/partenerei
  • repetăm inconștient aceste stereotipuri pentru a primi apreciere 
  • astfel ajungem mereu să vrem să excelăm, să concurăm cu ceilalți, să ne comparăm cu ceilalți

4. Acceptarea

  • deoarece în copilărie am primit acceptare comportamentală din partea mamei, în relație ajungem să cerem acest lucru
  • în relație negociem extremele noastre comportamentale pentru că vrem libertate comportamentală
  • reușim să acceptăm „rebeliunea” partenerului/partenerei doar dacă noi ne acceptăm exact așa cum suntem
  • acceptarea de sine reprezintă cheia iubirii de sine

5. Afecțiunea

  • am primit-o și am cerut-o în primii ani de viață prin toate acele gesturi de afecțiune ale mamei
  • am înțeles astfel că îmbrățișându-ne, oferindu-ne mângâieri, conectându-ne cu partenerul/partenera ne satisfacem nevoia de afecțiune
  • astfel, căutăm acea persoană care să ne satisfacă acea nevoie de afecțiune
  • sexul este adesea confundat cu această nevoie de afecțiune 
  • nesatisfacerea pe deplin a conectării sexuale în relație ne împinge să credem că nu suntem împliniți în relație
  • ajungem să oferim și cerem la schimb afecțiune
  • afecțiunea devine astfel condiționată
  • când mimăm afecțiunea, apare atașamentul, iubirea condiționată

6. Conectarea

  • când suntem puternic conectați cu partenerul/partenera și vrem să ieșim din relație, nu știm cum să o facem
  • conectarea în relație este o alegere
  • această conectare apare adesea din perspectiva atașamentelor atunci intervine capcana minții
  • Cauza: conectarea directă și puternică din viața intrauterină cu mama noastră continuată până la vârsta de 4 ani 
  • în viața intrauterină, inconștient noi știm că suntem unul cu mama noastră, motiv pentru care noi asta căutăm în relație
  • ajungem astfel în relație să simțim împlinire, că suntem unul cu partenerul/partenera atunci când ne conectăm
  • conectarea este iubirea însăși
  • când ne simțim rătăciți, pierduți, strigăm după conectarea cu Dumnezeu
  • ajungem să suferim după ea deoarece este sursa a ceea ce suntem noi
  • înseamnă că vrem ACASĂ 
  • în relație vrem să fim unul singur cu partenerul/partenera și prin relație înțelegem că putem reface această conexiune incredibilă
  • în relație căutăm sensul împlinirii
  • Însă înainte de a ne conecta și a înțelege și a ne bucura de conectarea cu partenerul/partenera este nevoie să învățăm cum să ne conectăm cu noi

 

SOLUȚIA – CONECTAREA CU PROPRIA PERSOANĂ


1. Atenția

  • este nevoie să îmi acord mie însumi în primul rând atenție, să mă ascult, să mă înțeleg, să îmi ofer spațiu și timp pentru a mă observa

2. Validare comportamentală

  • să învăț să mă validez singur, să mă încurajez, să mă susțin în ceea ce fac

3. Apreciere

  • să mă apreciez așa cum sunt, să înțeleg că sunt perfect(ă) în imperfecțiuna mea, să îmi dau voie să fiu, să mă las în manifestarea iubirii

4. Afecțiune

  • să stau cu mine, să îmi ofer iubire, să mă conectez cu mine însumi

5. Conectarea

  • când știu să mă conectez cu mine știu și învăț cum să mă conectez cu toți ceilalți 
  • conectarea cu mine presupune conectarea cu Dumnezeu
  • noi trăim pentru a ne conecta și a ne împlini în această viață