Ziua 1 – Relația cu mine însumi

Ori de câte ori ne punem nouă înșine această întrebare și căutăm un răspuns, observăm că apare o dificultate.
De cele mai multe ori răspunsul pare simplu, dar de fiecare dată când suntem obligați să răspundem, constatăm că ceva din noi a luat deja decizia și ne este greu să identificăm ce anume „a decis inconștient” înaintea noastră fără ca măcar să conștientizăm.
„De ce” este întrebarea ce determină cauza la tot ceea ce facem noi și când întrebare este pusă în legătură cu comportamentul nostru, trece de ceea ce se vede și caută cauza la ceea ce facem.
Ei, și dacă prima dată apare un răspuns sub forma unei scuze cum se întâmplă cel mai adesea, urmează un al doilea „de ce” ce duce spre cauza pe care o putem păcăli din nou cu un răspuns doar pe jumătate, dar dacă și a treia oară urmează să ne întrebăm „de ce” …(răspunsul pe jumătate), nu mai avem cum să evităm răspunsul onest.
Și astfel ajungem la cauza pentru care manifestăm comportamentul pe care îl manifestăm și scopul acestui exercițiu este să ne arate cât de onești suntem cu noi înșine.
Ce avem de făcut:
Să ne punem întrebarea „de ce” ori de câte ori alergăm spre a ne satisface o nevoie, o dorință, o plăcere sau ori de câte ori comportamentul nostru pare nefiresc.
Să îți dau un exemplu simplu:
Mă gândesc că mi-aș cumpăra o mașină mai performantă și mă trezesc că navighez pe Facebook și mă opresc asupra unei reclame la o mașină puternică pe care nu mi-o permit.
- De ce fac asta?
Pentru că sunt atras(ă) de brandul respectiv.
- De ce sunt atras(ă) de brandul respectiv?
Pentru că acel brand presupune putere și eu vreau să exprim putere.
- De ce vreau să exprim putere?
Pentru că mă simt slab(ă).
- De ce mă simt slab(ă)?
Pentru că nu mă simt împlinit(ă) în relație!
- De ce nu mă simt împlinit(ă) în relație?
Pentru că mă mint.
Exemplul poate fi personalizat în funcție de fiecare în parte și poate să meargă și în altă direcție. De exemplu, comparația cu altă persoană sau frica că partenerul tău/partenera ta se conectează cu altă persoană. Practic în orice direcție care ține de o alegere pe care tu o faci.
De fiecare dată când conștientizăm cauza de la care pleacă comportamentul nostru, vom putea să ne oferim feedback și să ne îmbunătățim propriul comportament.
Suntem singura persoană în măsura de a oferi feedback, pentru că orice alt feedback pe care îl primim din partea celorlalți presupune subiectivism și o perspectivă trecută prin realitatea altei persoane.
Dacă suntem onești cu noi înșine, ne putem oferi feedback-ul care poate construi exact comportamentul pe care ni-l dorim. Însă avem nevoie de onestitate.
Iar onestitatea este un efect al unei alegeri relativ simple, pe care o putem lua de fiecare dată când ne alegem pe noi înșine.
Acesta este rolul acestui exercițiu, să ne determine să ne alegem pe noi, prin simpla practică a onestității.
Spor la onestitate!
5.1 Relația cu mine însumi
- noi interpretăm tot ce este în jurul nostru, în funcție de:
– credințele noastre;
– convingerile, condiționările, fricile noastre;
– calitățile, abilitățile noastre;
– ceea ce reprezintă interpretarea conceptelor în noi, în relație cu propria persoană.
- dacă mă iubesc pe mine, voi putea să iubesc și în exterior;
- dacă mă critic în interior, voi critica și în exterior;
- dacă mă judec, la fel voi judeca și în exterior.
!!! De aceea este important ca relația cu mine însumi să fie una constructivă.
- comportamentul omului față de un animal de casă este oglinda a ceea ce omul are în interior, ceea ce simte în propria lui persoană;
- de exemplu, câinele se comportă așa cum consideră el că este natural și normal, iar normalitatea comportamentului unui câine este dată de modul în care se comportă stăpânul lui;
- nu există o ființă rea, ci există un comportament inoportun care rezultă strict din relație;
- violența omului ascunde lipsa iubirii și prezența unei frici.
5.1.1
Este foarte important să avem un dialog interior cu noi
- în momentul în care ne etichetăm, ne judecăm, de fapt, îi spunem subconștientului nostru că suntem așa;
- subconștientul nu știe să interpreteze informația;
- subconștientul doar preia informația, o stochează și crează modul în care se construiesc programele comportamentale, iar fondul lexical este luat din cuvintele pe care le folosim pentru a ne judeca și eticheta;
- atunci când folosim aceste cuvinte sub formă de etichetă, de reproș la adresa noastră, le vom folosim și în exterior;
- putem să ne dezetichetăm nemaidându-ne voie să mai folosim în dialogul interior aceste cuvinte;
- tonalitatea este la fel de importantă – este important să învățăm să ne vorbim cu înțelegere, cu căldură, respect și iubire;
- observarea emoțiilor:
– observarea emoțiilor ce se manifestă în spatele gândurilor;
– diferite emoții au intensitate diferită;
– nu este suficient doar să observăm emoția, s-o identificăm, ci trebuie să ne uităm și la intensitatea tensiunii și să ne păstrăm atenție pe tensiune;
– astfel intensitatea emoției se va diminua;
– observarea intensității emoțiilor pozitive va duce la intensificarea emoțiilor;
– observarea intensității emoțiilor negative va duce la diminuarea lor;
!!! Emoțiile negative nu sunt reale; faptul că ele scad ca intensitate, odată ce ne concentrăm atenția pe ele, arată că ele nu au ce să susțină ca poveste.
- povestea ce a construit emoția în sine este una ireală pentru simplul fapt că dispare
!!!Emoțiile pozitive se intensifică deoarece așa suntem noi și rezonăm cu ceea ce suntem.
- să ne detașăm de aceste emoții negative care vin și pleacă și în cele din urmă dispar.
– nemulțumirea, îngrijorarea sunt emoții care rezonează cu victimizarea și pe care le susținem pentru că vrem să suferim;
– emoțiile, gândurile, vin și pleacă;
– de aceea, este important să observăm acest șir de emoții și gânduri, de persoane care susțin că ar fi eul nostru adevărat, să observăm mintea, care presupune că nu suntem noi înșine;
– atât timp cât alegem să stăm în inima noastră, alegem să fim noi, alegem să fim statornici;
– când ne conectăm cu noi, ne conectăm cu liniștea, pacea, blândețea din noi.
!!! Persoana care acuză și se victimizează este de fapt persoana care vine și pleacă și care nu are nicio legătură cu noi, ci este doar un joc al minții, o obișnuință a modului în care noi funcționăm.
- este important să observăm rolul minții de a sta într-o zonă de confort, de a ne limita, de a ne pune bariere, însă fără a ne identifica cu acest rol;
- dacă mintea noastră ne-ar vrea binele clipă de clipă, de ce nu trăim deja aici și acum relația împlinită?
!!! Astfel, apare acest dialog interior în care:
- ne judecam, ne etichetam și ne vorbim urât;
- se manifesta aceste emoții care vin cu tot felul de conotații negative, pe care noi le credeam întru totul;
- apar aceste roluri de victimă, de acuzator, pe care le îmbrăcam și prin care trecem și cu care ne tot identificăm, însă ele sunt doar un simplu joc al minții.
!!! Este foarte important să observăm „normalitatea” pe care mintea ne-o prezintă:
- în care noi credem că deținem adevărul absolut;
- în care credem că realitatea noastră reprezintă totul și apoi încercăm să îi convingem și pe ceilalți de acest lucru;
- în care noi credem că ar trebui să ne schimbăm partenerul/partenera pentru că așa este normal, pentru că avem o logică.
=> detașându-ne, ieșind din acest cerc vicios, ne facem un imens beneficiu, pentru că învățăm să gândim intuitiv, să fim totuna cu inteligența supremă, care se relevă în noi natural, pentru că se află în fiecare dintre noi.
=> pentru a fi fericiți, nu avem nevoie de absolut nimic.
=> pentru a fi nefericiți avem nevoie de un motiv, de o victimă, de un acuzator, avem nevoie să ne credem mintea.