Ziua 3 – Acceptarea

Exercițiu de coordonare în care simpla activitate de a pune în practică ceea ce partenera/partenerul spune poate genera efecte în a lăsa controlul deoparte.
Scopul este acela de a inversa rolurile și de a face ceea ce reprezintă rolul celuilalt.
Observăm adesea că rolurile sunt foarte clar delimitate în relație și fiecare are câte ceva de făcut pentru a îndeplini micile activități necesare în traiul de echipă.
Unul aspiră, celălalt șterge praful.
Unul duce gunoiul, celălalt scutură sacul de la aspirator.
Unul gătește, celălalt face mămăliga.
Unul calcă, celălalt bagă la spălat și tot așa.
Ce avem de făcut:
Să inversăm rolurile.
Fiecare face o listă scurtă de 5 activități ce le face în mod normal, apoi inversăm rolurile și lista ta va ajunge la partener și invers, de așa natură încât fiecare să aibă lista celuilalt.
Dedică timp acestor activități și vezi cum te simți în timp ce le faci, doar observă fără să judeci, fără să etichetezi și fără să interpretezi.
Dacă ești singur(ă), fă același exercițiu, doar că încropește o listă a activităților ce le făcea fosta ta parteneră/ fostul tău partener.
Observă stările tale emoționale fără să judeci, fără să etichetezi și fără să interpretezi.
5.3 Acceptare
- în momentul în care ne acceptăm pe noi, ne vom accepta și partenerul/partenera și tot ceea ce este în viața noastră;
- acceptând totul, dăm încredere vieții, dăm încredere intuiției să se manifeste;
- ce nu acceptăm în mod normal la partenerul nostru/partenera noastră provine din faptul că vrem să îl/o schimbăm ca să fie ca noi; iar asta este total greșit;
- noi suntem împreună cu cineva tocmai pentru a învăța acceptarea;
- acceptarea presupune să dăm lăsăm controlul din mână;
- acceptarea presupune să învățăm să stăm în noi, să fim blânzi, să acceptăm natura noastră;
- dacă nu ne irită sau ne deranjează un anumit gest la partener/parteneră, de fapt noi suntem cei care avem de acceptat;
- dacă lucrul respectiv nu reprezintă nici o problemă pentru partener/parteneră, atunci la noi este acea problemă, pentru că noi suntem cel/cea care interpretează acel lucru,
- atunci când acceptăm modul în care partenerul/partenera se manifestă în viața de zi cu zi, de fapt acceptăm natura din noi, acceptăm că suntem două ființe care sunt aici pentru a învăța să facă față anumitor provocări;
- nu este nevoie să corectăm comportamentul partenerului/partenerei, ci doar să ne concentrăm pe modul în care noi interpretăm evenimentele din viața noastră;
- când alegem să ne acceptăm pe noi, de fapt alegem să accept tot ceea este în jurul nostru;
- relația este un efect al modului în care noi interpretăm poziționarea proprie față de viață, de relație, de noi înșine.
5.3.1 Sentimentul de ACASĂ
- de câte ori avem o emoție negativă, de fapt înseamnă că nu acceptăm ceva;
- când încercăm să schimbăm persoana, de fapt nu o acceptăm așa cum este;
- când vrem să demonstrăm ceva, de fapt nu vrem să acceptăm că cealaltă persoană nu știe că noi nu știm;
- de câte ori încercăm să fim superiori, nu acceptăm ceva;
- totul ține de modul în care noi interpretăm;
- totul vine și pleacă, iar cel care nu pleacă niciodată și este mereu prezent și observă tot acest du-te-vino estet EU-ul, cel de dincolo de corpul fizic, mental, emoțional;
- noi toți suntem perfecți în imperfecțiunea noastră, în fiecare clipă, dar nu trebuie să luăm acest lucru ca pe o scuză;
- integritatea noastră este cea care ne spune că „libertatea mea se oprește acolo unde începe libertatea ta”;
- tot ceea ce am făcut până acum a fost să luăm decizia cea mai bună pentru a observa tot acest du-te-vino, adică bucuria împlinirii, a magiei vieții.
5.3.2 Evoluția
- evoluăm atunci când ne oferim feedback nouă înșine;
- evoluăm atunci când putem să ne oferim nouă înșine validare comportamentală;
- evoluăm atunci când suntem blânzi cu noi înșine și când ne construim cea mai importantă relație din viața noastră, și anume relația cu noi înșine;
- Atunci când ne conectăm la noi înșine și apare acea stare de calm, de fapt acceptăm și ne conectăm cu viața