Ziua 1 – Iubirea condiționată

În primul rând ,,Ce este Ego-ul?”
Astăzi îl vom defini.
Notă: Înainte de a începe, este bine să ai în vedere că tu ești cel/cea care trebuie să descopere ce este ego-ul și proveniența acestuia. Altfel, orice etichetă pusă pe Ego nu are valoare.
De aceea, te invit, în cele ce urmează să nu citești mecanic acest text, ci să încerci să-l înțelegi experiențial, cu inima. Nu încerca să ții minte, ci doar confirmă informația cu care rezonezi.
Ego-ul este proiecția minții noastre, totalitatea gândurilor, ideilor, amintirilor senzațiilor, memoriei mentale și emoționale ce ne formează identitatea.
Adică ceea ce reiese din imaginea creată de reacția celorlalți la comportamentul tău.
De altfel, singurul mod de a interpreta a Ego-ului.
Ori de câte ori ne uităm la Ego, observăm că el se raporteaza la modul în care este perceput sau văzut de ceilalți.
Cu alte cuvinte, Ego-ul este o ,,entitate” formată în urma unor idei și amprente emoționale, pe care le-ai acceptat ca a fi adevărate despre tine din interpretarea celorlalți la comportamentul tău.
Ego-ul, orgoliul personal este cel ce ne face să acționăm și reacționăm, să ne întristăm, să ne dorim mai mult și mai mult și să trăim cu falsa senzație că acolo undeva, departe de noi este ceva ce trebuie să obținem.
Ego-ul, sinele fals, persoana, identitatea este ca un pantof care ne strânge și nu lasă să descoperim ceea ce suntem.
Paradoxul constă în această falsă identitate intimă nouă ce ne va convinge zi de zi că este interesată de starea noastră de bine și de descoperirea a ceea ce suntem.
Însă această falsă identitate pe care o accepți ca fiind adevărată este chiar blocajul care nu te lasă să recunoști ceea ce e adevărat în această viață și să descoperi prezența atotcuprinzătoare și infinită al lui Dumnezeu ce ne oferă o poartă de intrare în „rai” prin simpla trăire în prezent.
Da, acesta este unicul scop pe care îl avem pe pământ, acela de a transcede condiția animalică (umană, orientată pe separare și supraviețuire) și mintea carnală (ce se identifică cu existența acestui corp).
Unicul și cel mai înalt scop al existenței umane este acela de a se descoperi Sinele, ce este totuna cu a descoperi prezența infinită al lui Dumnezeu.
Pentru ca acest lucru să se întâmple este necesar să stăm în prezent, adică o simplitate la îndemână oricăruia dintre noi.
Din fericire, marii profeți, sfinți, maeștri, avataruri ne-au lăsat prin grația divină, exact instrumentele prin care să accesăm iubirea infinită ce se află înăuntrul ființei noastre.
Exercițiul:
În exercițiul de astăzi, vom explora împreună următorul fapt, și anume că: ,,Nu ești ceea ce crezi tu că ești!”
Pasul 1: Completează spațiile punctate, cu ceea ce e indicat după virgulă, acolo unde este cazul:
Pasul 2: După ce ai terminat de completat, citește cu voce tare afirmațiile. Dacă îți fuge mintea sau apare senzația de plictiseală, nu te lăsa, reia din nou. Este foarte important ca aceste afirmații să fie spuse din inimă.
Repetă acest exercițiu ori de câte ori simți nevoia.
Haide să începem.
,,Nu sunt ………………., numele meu.
Nu sunt totuna cu …………………., locul în care m-am născut.
Nu sunt totuna cu vârsta mea.
Nu sunt totuna cu corpul meu.
Nu sunt ………………….., ocupația mea.
Nu sunt niciunul din rolurile pe care le preiau: părinte, copil, bunic, iubit(ă), ……………………………………(completează cu orice alt rol).
Nu sunt nimic din toate aceastea!
Nu sunt totuna cu situatia mea materială.
Nu sunt totuna cu studiile pe care le-am săvârșit.
Nu sunt totuna cu cunoștințele pe care le-am dobândit.
Nu sunt ………………………………………………., emoțiile pe care le simt.
Nu sunt gândurile din mintea mea.
Nu sunt emoțiile mele!
De astăzi nu mă mai identific cu lucruri care nu-mi aparțin.
Toate aceste idei, convingeri, lucruri, sunt aspecte pe care le-am luat ca fiind adevărate despre ceea ce sunt, fără să chestionez măcar o dată, dacă aceste lucruri sunt reale sau nu.
Dar dacă nu sunt nimic din toate aceastea, atunci cine sau ce sunt eu?!
–
Stai cu ultima întrebare circa 5 minute și vezi ce se întâmplă în tine, doar observă.
–
Este momentul să trecem la al doilea exercițiu și anume să afli cine/ce ești tu!
Parte a doua a exercițiului: ,,Cine/ce sunt eu?”
Așează-te într-un loc comod (cameră, natură, unde-ți place ție) și întreabă-te sincer și onest (nu mecanic):
,,Cine/ce sunt eu?”
Stai cu această întrebare, fără a aștepta neapărat un răspuns.
Fă din acest exercițiu un obicei. Pune-ți această întrebare de fiecare dacă când ai un minut liber: în mașină, în trafic, în pauza de la muncă, în duș, pe wc :), oriunde.
Practicând această întrebare cu recurență și o curiozitate naturală, aceasta va face minuni în viața ta.
Această întrebare este un miracol în sine! Deși pare a rămâne fără răspuns. Renunță la așteptarea de a obține un răspuns imediat.
Indiciu: Răspunsul ești chiar tu!
Notă: Acestă întrebare ,,Cine sunt eu?” stă la baza practicii non-duale, advaita, consacrată între anii 1902-1950 de maestrul hindus, marele Sri Ramana Maharashi.
6.1 Iubire condiționată
- alege iubirea în detrimentul ego-ului;
- iubirea condiționată se manifestă datorită ego-ului nostru;
- iubirea necondiționată se află dincolo de ego;
- prin observarea ego-ului, putem înțelege ceea ce suntem;
- ego-ul nu ne aparține și nu este totuna cu noi;
- ego-ul, emoțiile, gândurile, stările, trăirile, vin și pleacă;
- statornic rămâne doar Sinele nostru, cine suntem noi.
6.1.1 Cum putem recunoaște ego-ul?
- ego-ul, în dualitate, are nevoie să meargă într-una din cele 2 extreme;
- ego-ul are nevoie să creadă în anumite concepte distructive:
- superior-inferior;
- să susțină anumite răni emoționale;
- să dezvolte atașamente;
- să dezvolte un sistem de apărare, care să ne apere de noi înșine.
- a ne exprima potențialul presupune să trecem de ego, iar pentru ego înseamnă eliminarea lui;
- astfel, apare frica de a pierde și alte tot felul de concepte distructive;
- ori de câte ori ne exprimăm relația din perspectiva egotică – adică: „îmi dai – îți dau”, totul se face la schimb, cu condiționare, atunci apar dezechilibre în relație;
- ego-ul apare de fiecare dată când vrea să ducă un concept într-una dintre extreme.
Frica (adică proiecția minții în majoritatea cazurilor) reprezintă principalul instrument cu ajutorul căruia funcționează ego-ul.
- proiecțiile minții, fricile, se hrănesc din mediile nocive la care, adesea, ne expunem;
- exagerarea trăirilor emoționale precum panica, atacul de panică sau groaza, apar atunci când dăm minții credibilitate;
- soluția: repoziționarea atenției noastre asupra acestor proiecții și NU pe frică sau pe panică, prin aplicarea exercițiului ”observatorul”
Trucul ego-ului ascuns este că el este prezent și în stările pozitive, cum ar fi entuziasmul sau extazul exagerat.
- ori ce câte ori suntem prea amabili, extaziați, entuziasmați, exagerăm și oferim prea mult.
Ego-ul apare atunci când spunem „nu știu”
- când mintea spune „nu știu”, ego-ul se simte vinovat și rușinat și pentru a nu lăsa la vedere faptul că nu știe, începe să mintă că știe.
Iubesc pentru a fi iubit
- apare din frica de a pierde;
- din dorința de control,
Ego-ul există doar prin modul în care este perceput comportamentul nostru de ceilalți.
Ego-ul este condiționat de reacția celorlalți.
Renunțând la condiția de bază, aceea de a nu mai fi atenți la reacția celorlalți și a reacționa, dezarmăm ego-ul.
Ego-ul interpretează și traduce tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru doar pentru a ne poziționa în anumite limite. Ori de câte ori interpretăm, noi ieșim din prezent.
Ego-ul are nevoie de această poveste, iluzie, construită pe baza credințelor, convingerilor și a condiționărilor, pentru a cunoaște limitele sale de supraviețuire.
Iluzia ego-ului crează zona de confort, prin intermediul căreia noi continuăm să ne mințim.
Soluția:
- onestitatea față de noi înșine și față de partener/parteneră;
- onestitatea provoacă la onestitate.
!!! Vrem o relație împlinită pentru că vrem să alegem iubirea.