Ziua 3 – Manifestarea iubirii în relație

Context: Poate ai auzit adesea și sintagma ,,să vindeci trecutul” sau ,,renunță la trecut”.
Pentru a pune acest lucru în practică, trebuie să vedem ce anume este trecutul și ce importanță are acesta pentru persoana noastra.
În primul rând, trecutul este strict legat de memorie. O informație ce nu e nouă, e drept.
Însă, cel mai adesea, considerăm că pentru a calcula următorii pași, este necesar să ne bazăm pe experiențele trecute.
Cam asta face mintea, ne transmite într-un mod subtil și de cele mai multe ori subconștient că nu putem trăi fără memoria noastră, că aceasta ne definește și că e necesar să ne cărăm trecutul în spate pentru a ne garanta un viitor ,,sigur”.
Și uite așa, miliarde de oameni pierd din vedere momentul prezent.
Căci un viitor ,,sigur” nu există. Așa cum spune și Sri Mooji Baba: ,,nimeni nu a experimentat viitorul”.
Iar trecutul a dispărut de „ceva vreme”.
De fapt, singurul moment pe care l-am experimentat vreodată a fost prezentul și atât. Însă mintea noastră ne prezintă o altfel de realitate.
Toate acestea până astăzi, căci a venit momentul să demascăm mintea, dar și opiniile adânc înrădăcintate despre trecut, printr-o serie de întrebări de bun simț, pe care și un copil și le-ar putea adresa.
Exercițiu:
Notă: Nu judeca aceste întrebări. Natura lor nu este una ironică sau amuzantă (așa cum va încerca să-ți spună mintea). Răspunde la aceste întrebări, fără să apelezi la lucrurile învățate până acum. Pune-te în papucii copilului inocent care ai fost o dată (cu siguranță mai ești, dar e nevoie să-ți reamintești) și răspunde cu sinceritate.
Ce vom face mai exact astăzi? Ei bine, vom face un lucru mai rar întâlnit în societatea noastră. Astăzi îi vom cere trecutului să ne demonstreze dacă e real sau nu. Ia să vedem, va putea? 🙂
Din păcate, trăim într-o societate care ia drept real, ceea ce e fals și invers. Un lucru este real, adevărat atunci când nu se schimbă ca semnificație în timp, nu vine și pleacă (asemeni gândurilor spre exemplu). De aceea este necesar ca în acest punct să chestionezi ce este real și ce nu este real în viața ta! Vei avea mari surprize!
Specificații:
Răspunde la întrebări, fără așteptări, fără dorința de a da un răspuns corect sau frica de a răspunde ,,greșit”, pur și simplu lasă-te în voia momentului prezent.
Și ,,nu știu” e un răspuns în sine. Orice răspuns, e un răspuns.
Așadar, nu lăsa mintea să te condiționeze în vreun fel. Dacă nu ai niciun răspuns, pur și simplu reflectează asupra acestor întrebări. Nu te lăsa până nu ai o experiență care să te mulțumească.
- Unde începe și unde se termină ,,trecutul”?
- Care este momentul în care o acțiune din prezent devine amintire?
- Unde locuiește trecutul atunci când nu te gândești la el?
- Dacă într-o zi, trecutul tău s-ar pierde de tine, iar ție ți-ar reveni trecutul unei persoane total necunoscute, te-ai mai putea baza pe experiențele din trecut?
- Dacă trecutul tău ar rula pe ecranul unui cinema, crezi că fiecare din cei care se uită la acest film ,,Trecutul ………..”(numele tău), l-ar descrie la fel? De ce da? De ce nu?
- Dacă, brusc, într-o zi ai decide să nu mai dai atenție trecutului, unde ar dispărea acesta? Cine l-ar mai înțelege, traduce sau da vreo semnificație?
Observație: Atenția noastră nu poate fi în două locuri în același timp. În momentul în care ne concentrăm pe trecut – el există. În momentul în care ne mutăm atenția de pe acesta, el dispare.
Dacă este atât de simplu, ce anume ne determină să ne concentrăm asupra trecutului, în detrimentul lucrurilor cu adevărat frumoase din viața noastră?
De multe ori, trecutul ni se pare atât se intim, încât credem că suntem una cu acesta.
Partea a doua a exercițiului:
Răspunde la această întrebare cu maximă sinceritate, iar apoi parcurge instrucțiunile până la capăt.
Cel mai mare regret al meu este …………………………………………..
După ce ai completat sintagma, rescri-o, înlăturând sintagma ,,al meu”.
Cel mai mare regret este………………………………………………………
După ce ai completat sintagma, rescri-o, înlăturând ,,cel mai mare”.
Regret este …………………………………………..
Deoarece ,,regretul” aparține trecutului, înlătură-l și pe aceste. Rescrie propoziția.
Este ………………………………………………………
Morala: Atunci când înlături asocierea ta cu o anumită problemă (,,al meu”), renunți la rolul de judecător al propriei vieți, comparând evenimentele din viața ta (,,Cel mai mare”) și alegi să stai în prezent, nu vei mai avea regrete.
Ce va rămâne?
O problemă? A cui este această problemă, dacă nu ți-o mai atribui, dacă nu-i mai dai nicio semnificație?
Fiecare din noi se lovește de probleme, însă fiecare este liber să considere această problemă ca fiind al lui sau să considere acestă problemă ,,o problemă” care i se poate întâmpla oricărui om.
Acestea fiind spuse, cât de mult lași trecutul să aibă un efect asupra ta?
De fiecare dacă când trecutul năvălește peste tine, adu-ți aminte de aceste trei aspecte:
- Mă asociez cu întâmplările din trecut, repetându-mi că ,,sunt ale mele”? Continui să le port pe umeri?
- Mă transform în judecătorul propriului meu trecut, comparând mereu cu alte evenimente ce mi s-au întâmplat mie sau altora?
- Mă asociez cu forme subtile ale trecutului cum ar fi: regretul, ranchiuna, orgoliul, dorința de a face dreptate?
Dacă după ce ai făcut această incursiune, conflictul ce vine din trecutul tău persistă, cere-i acestui trecut să-ți demonstreze că este real. Încearcă să-i găsești începutul și sfârșitul. Amintește-ți întrebările pe care ți le-am adresat în prima parte a exercițiului.
Trecutul este o fantomă și de cele mai multe ori, ne îngrozim de această fantomă, ne face să suferim, ne păcălește că în schimbul unui viitor ,,mai bun” e necesar să cărăm în spate memoria trecutului.
Acest lucru nu este real, însă TU va trebui să certifici acest lucru zi de zi, prin alegerea iubirii și a momentului prezent.
Așa vei începe să experimentezi iubirea necondiționată, mai întâi față de propria ființă și mai apoi față de partener(ă), familie, prieteni, colegi și mai apoi față de întreaga omenire.
P.S: Nu lăsa această afirmație să se transforme într-o obligație de timpul ,,trebuie să iubesc întreaga lume, pentru a fi o persoană bună”. Nu, este ok să te mai enerveze cineva din când în când, asta nu înseamnă că ești o stană de piatră. Simte, trăiește și fii tu iubirea înainte de a o oferi.
6.3 Manifestarea iubirii în relație
- presupune:
- să știm să fim o echipă;
- să știm să fim prieteni;
- să știm să fim iubiți;
- să știm să fim parteneri;
- să stăm în prezent.
- dacă la începutul relației există „fluturașii” – ”îndrăgosteala”, după această perioadă este necesar să îndeplinim câteva condiții necondiționate de cuplu:
- echipa, prietenia este cea care susține relația;
- relația are nevoie de susținere din partea ambilor parteneri, din toate punctele de vedere și pe toate laturile: profesional, social, personal;
- susținerea relației înseamnă că vrem să stăm în relație;
- prin modul în care manifestăm iubirea în relație, aceasta devine irezistibilă.
6.3.1 A fi în echipă
- presupune să vorbim deschis despre noi doi;
- să nu mai vorbim despre partener/parteneră cu prietenii;
- când vorbim altora despre partener/partenera, ajungem să îl/o comparăm pe acesta/aceasta;
- orice comparație generează emoții: de invidie, nemulțumire, incertitudine, ambiție;
- astfel alimentăm ego-ul din plin;
- să ne susținem indiferent de situație, de postura în care ne aflăm;
6.3.2 A fi prieteni
- Acceptarea celeilalte persoane exact așa cum este
- Nu îi interpretăm în nici un fel acțiunile, nu încercăm să facem ceva în locul celeilalte persoane
- Să lăsăm diferențele să se manifeste
- NU O/ÎL JUDEC
- Celebrăm diferențele de opinie și le împărtășim deschis
6.3.3 Să fim iubiți
- să nu lăsăm mintea să intervină sau să nu o credem atunci când ne spune că ne-am plictisit de rutina relației;
- de câte ori credem că ne cunoaștem partenerul/partenera, de fapt nu este așa;
- să dăm frâu liber curiozității, să o lăsăsm să fie vie și să descoperim mereu ceva la celălalt:
- să ne jucăm mai mult;
- să ne răsfățăm reciproc mai mult;
- Să ne alintăm reciproc mai mult;
- să manifestăm afecțiunea în moduri diferite, prin tot felul de gesturi;
- să fim creativi;
- să fim deschiși noului, spontaneității;
- să celebrăm, să ne bucurăm de corpul persoanei care ni se dăruiește;
- să ne dăm voie să ne descoperim prin intermediul dăruirii, în actul iubirii.
6.3.4 Să fim parteneri
- din cauza fricilor și a poziționărilor, fie ne afișăm prea mult cu partenerul/partenera, fie mai deloc;
- a ne afișa în cuplu ajută relația, datorită modului în care suntem percepuți de ceilalți;
- un cuplu sudat, un cuplu împlinit, înseamnă un cuplu în care partenerii se iubesc, se respectă;
- când ambii parteneri susțin cuplul, echipa, parteneriatul este unul de succes;
- succesul, echilibrul, împlinirea în cuplu sunt date de onestitatea partenerilor.
6.3.5 Prezentul
- conectarea se întâmplă doar în prezent;
- cu cât știm să stăm în prezent și să ne bucurăm de el tot mai mult, cu atât știm să fim echipă, prieteni, iubiți, parteneri;
- prezentul este însuși soluția manifestării iubirii în relație.