Ziua 7 – Emoții negative și pozitive

De reținut:

Emoțiile „negative” și „pozitive” au roluri diferite, fiecare dintre acestea ne dezvăluie câte ceva.

Simplul fapt că acceptăm aceste emoții și le lăsăm să fie fără a ne mai confunda cu acestea, ne va releva cauza apariției lor. 

Recunoaște-le și apoi așează-le în funcție de emoția din care se naște.

Vezi care-i rolul fiecăreia în viața ta; observă care dintre ele te propulsează mai departe și care te încurcă.

În realitate nu există emoții pozitive și emoții negative. 

Există doar cauze – create de intenții conștiente și inconștiente – și reacții. Poate părea incredibil, dar din totalul intențiilor noastre, doar 5% sunt conștiente. 

Pentru că am fost educați în paradigma dualității bine – rău, noi calificăm emoțiile prin gândurile pe care le avem în legătură cu ele. 

Așa se formează ideea de emoție pozitivă, respectiv negativă. În realitate toate emoțiile sunt efectele „de ce-ului” nostru interior, adică a menirii noastre. 

Inteligența emoțională te ajută să-ți înțelegi această menire și să eviți clasificările necontrolate în relație cu ceea ce simți. 

De pildă, dacă înțelegem care sunt resorturile emoțiilor „negative”, vom ști să le folosim drept un mesaj de coborâre în interior și explorare tocmai pentru a acționa proactiv în relație cu ceea ce vrem să devenim. Iar emoțiile așa-zis „pozitive” reprezintă recompensele tale pentru comportamentele care te conduc spre bine. Când vei ști să recunoști unde se plasează fiecare emoție, vei ști unde să te uiți în tine și ce măsuri trebuie să iei. Exersează!

Exemplu: Totul este exact așa cum trebuie să fie!

Modul în care ne poziționăm față de trecut ne determină calitatea vieții din prezent.

De cele mai multe ori ne pierdem în trecut și considerăm că lucrurile nu mai sunt la fel acum în prezent și asta ne dă o stare de melancolie în care regretăm că lucrurile nu mai sunt la fel.

Acest regret ne determină să trăim nemulțumiți în prezent și să nu vedem că totul este perfect exact așa cum este în prezent.

Spun asta pentru că în fiecare clipă a vieții noastre am luat cele mai bune decizii la momentul respectiv.

Mai exact, în fiecare moment ne-am dorit nouă înșine binele, așa că alegerile pe care le-am făcut au fost perfecte exact așa cum au fost pentru experiența avută la momentul respectiv.

Așa că regretul ce îl simțim față de trecut este doar o păcăleală a minții de a ne ține în dramă, în victimizare, în neputință, într-o poveste trecută.

Practic noi nu acceptăm prezentul.

De ce?

Din cauza unui obicei format în care multă vreme am avut această scuză pentru faptul că nu suntem mai mult din punct de vedere cantitativ.

Dar cine vrea asta?

Evident că doar mintea, cea care are motive să se victimizeze și să se plângă de o situație aparent nemulțumitoare, dar dacă am accepta viața exact așa cum e, magia ei ar putea să se manifeste aici și acum.

Totul este atât de simplu și ușor dacă înțelegem că tot ce avem de făcut este doar să schimbăm un obicei, atât.

Imediat cum schimbăm acest obicei, vom începe să acceptăm totul exact așa cum e și asta ne va determina să ne bucurăm de viață fără nicio condiție.

Din a nu accepta prezentul exact așa cum este în a accepta prezentul exact așa cum este acum și aici.

Exercițiu/Activitate: Acceptarea prezentului

Ei, acum vom trece la partea practică și ne asigurăm că acceptăm prezentul exact așa cum este.

Ceva ne determină să nu îl acceptăm în prima fază și ține de niște emoții ce se ascund la vedere și nu ne dăm seama fără să ne uităm mai clar la ele.

Dacă trăim într-un trecut glorios, emoții de mândrie, infatuare și superioritate sunt ascunse acolo, iar în prezent nu mai avem acea situație, ceea ce presupune să renunțăm la această superioritate.

Nu ne dorim asta, așa că preferăm să găsim scuze pentru a nu da drumul la trecut și implicit de a nu accepta prezentul.

Dacă trăim într-un trecut dramatic, emoții de nemulțumire, regret și neputință sunt simțite adesea și acestea formează un obicei inconștient la care vrem să ne întoarcem din nou și din nou pentru simplu fapt că i-am spus subconștientului nostru că asta este starea noastră naturală, așa că acesta ne va genera intenții ce să creeze situații în care să simțim din nou și din nou emoțiile de mai sus.

Astfel că inconștient apărăm stare de dramă, de victimizare față de oricine ar vrea să ne arate că viața este frumoasă și asta ne determină să fugim de prezent.

Dacă trăim într-un viitor glorios în care vom reuși în cele din urmă ceea ce ne propunem, o stare de superioritate apare ca și când noi am realizat acel proiect ce ne dă voie să fim superiori altora și desigur că nu vrem să renunțăm la iluzia superiorității.

Dacă trăim într-un viitor dramatic în care viața este grea, nu putem da drumul unei credințe ce ne spune că nu merităm o viață bună pentru că nu merităm să trăim fericiți și asta se trage din copilăria noastră.

Iar asta ne ține în dramă și mai mult de atât, ne certifică un viitor în care nimeni nu ne va putea scoate drama din viața noastră.

Ei în fiecare din cele patru situații avem recompense clare ce nu ne dau voie să acceptăm prezentul.

Răspunde la fiecare din cele 7 întrebări și în funcție de răspunsul tău, vei vedea dacă accepți sau nu să trăiești în prezent.

  1. În prezent nu avem parte de nicio victorie sau dramă din trecut sau viitor, poți trăi fără niciuna în prezent, accepți asta?
  2. În prezent nu contează ce poziție socială am avea, accepți asta?
  3. În prezent nu contează nimic din tot ce ai realizat până acum, accepți asta?
  4. În prezent este nevoie să fii deschis și disponibil în fața tuturor posibilităților, iar asta presupune să renunți total la judecată, accepți asta?
  5. În prezent interpretarea evenimentelor în funcție de cum vrei tu să le așezi nu o să mai fie posibilă, accepți asta?
  6. În prezent nu putem purta vreo mască, spontaneitatea va lua locul oricărei măști și asta presupune să te comporți ca un copil uneori, accepți asta?
  7. În prezent nu avem niciun motiv de a apăra trecutul și asta presupune onestitate, ai accepta să spui orice din trecutul tău fără niciun regret sau vreo frică?

 

Ce avem de făcut:

  1. Te rog să te uiți la întrebările la care ai răspuns că nu ai accepta sau te-ai îndoit de răspunsul dat și nu ești sigur(ă) că ai accepta și vezi ce recompense se ascund în neacceptarea ta.

Un exemplu:

Îmi e frică că voi fi judecat dacă mă manifest ca un copil și nu accept astfel spontaneitatea.

Recompensa – și eu îi judec pe cei ce se comportă „prostește” adică ca niște copii. O astfel de situație se poate naște datorită unei credințe din trecut în care un părinte te-a îndemnat să fii mai serios/serioasă pentru că doar așa vei reuși în viață și seriozitatea ta a dat rezultate, astfel că tu crezi că este nevoie de seriozitate în tot ceea ce facem, inclusiv în viață.

2. Renunță la aceste recompense.

3. Învață să stai în prezent indiferent de obstacole sau programele ce nu îți dau voie să te bucuri de prezent.

Provocare: Sport să fie

O activitate pe care să o faci cu cei dragi și de preferat este cu întreaga familie pentru că o să iasă ceva super distractiv.

Te provoc la un antrenament de doar 10 minute ce te ajută să ai super energie.

Ai aici antrenorul ce vă va ghida:

https://www.youtube.com/watch?v=t7nrOBBfcYI&ab_channel=Fitbit