Ziua 7 – Naturalețea emoțiilor
De reținut:
Emoțiile noastre sunt efecte ale programelor noastre comportamentale ce generează intenții.
Emoțiile noastre vin și pleacă, sunt trecătoare.
Când avem o emoție pozitivă ne place să o simțim și să trăim cât mai mult în ea.
Însă cele mai prezente și mai de impact în viața noastră sunt emoțiile negative iar ceva în noi ne determină să fugim și să nu le acceptăm așa cum sunt.
Adică respingem emoția negativă și o acceptăm doar pe cea pozitivă.
Însă, atunci când respingem o emoție, nu facem altceva decât să o împuternicim, îi acordăm o mult mai mare importanță și o facem să revină din nou și din nou până stăm în ea.
Noi reacționăm instinctual, adică fugim de emoție, o respingem.
De aceea cele mai multe emoții resimțite sunt cele negative.
O dată acceptate emoțiile indiferent de natura lor, înseamnă că le observăm, le înțelegem, le acceptăm naturalețea și în același timp reușim să ne detașăm de aceste emoții.
Alegem când să stăm și când să nu stăm în emoții.
Emoțiile negative precum supărarea, nemulțumirea, frustrarea, frica nu vin decât să ne spună care este mesajul din spate.
Neacceptându-le nu ne dăm voie să ne dezvoltăm inteligența emoțională.
Atâta vreme cât emoțiile există, să le acceptăm indiferent de natura lor.
Să ne dăm seama când sunt reale, normale și când sunt produse de fricile noastre.
Dacă durerea este o emoție naturală ce apare în urma unei consecințe naturale, supărarea ce apare după durere este doar o fugă de emoții.
Dacă în corpul nostru emoțional există obișnuința de a fi supărați, nemulțumiți, atunci când apare o situație nepotrivită în viața noastră avem obiceiul de a sta în supărare.
Dacă durerea se consumă, supărarea de după este doar o alegere personală.
De aceea, acceptarea emoțiilor negative este necesară, deoarece o emoție negativă acceptată se va consuma rapid, pe când o emoție negativă respinsă nu va face decât să revină din nou și din nou și ne va consuma emoțional, fizic și mental de fiecare dată.
Exercițiu/Activitate: Observarea traseului emoțiilor
Suntem în punctul în care să alegem să nu ne implicăm în aceste emoții și asta presupune să alegem conștienți să fim fiecare în parte un observator neimplicat.
Atunci când facem asta, o să ne fie mult mai ușor să ne observăm trenul emoțiilor.
După cum ți-am mai spus, noi avem obiceiuri emoționale pe care nu le știm în acest moment, dar în scurtă vreme o să începem să le observăm și să le știm de așa natură ca atunci când apar, să le recunoaștem.
Aceste obiceiuri emoționale ale noastre funcționează aproape la fel de fiecare dată și construiesc același tipar emoțonal din nou și din nou fără să observăm.
Nu vorbesc doar de un singur tipar emoțional, ci de mai multe astfel de tipare emoționale pe care este timpul să le scoatem la lumină.
Și ceea ce mi se pare fascinant este că emoțiile noastre parcă au o voință proprie pentru că găsesc o cale tot prin intermediul emoțiilor de a se genera din nou și din nou.
Ceea ce înseamnă că există emoții de trecere.
Un tipar emoțional arată cam așa:
Ce avem de făcut:
- Să observăm cel puțin două emoții ce se ascund de fiecare dată în aceiași ordine.
- Să observăm dacă emoțiile ce preced perechea găsită la punctul 1 sunt aceleași.
- Să observăm dacă emoțiile ce urmează perechea găsită la punctul 1 sunt aceleași.
- Dacă ai reușit să descoperi emoțiile de la punctul 2 și 3, observă-le neimplicat în continuare și încearcă să notezi orice emoție ce pare că se leagă cu primele emoții descoperite.
Provocare: Cine nu se așteaptă la nimic
Te provoc să nu te aștepți la nimic azi timp de 24h din acest moment.
Observă gradul de implicare în tot ce faci dacă nu te aștepți la nicio recompensă.
