De reținut:

Una dintre abilitățile necesare pentru a înțelege emoțiile este ascultarea activă. 

Ea presupune o prezență conștientă, concentrată exclusiv pe cealaltă persoană cu tot ce are de spus, atât prin limbajul verbal, cât și nonverbal. 

Odată exersat acest lucru, în momentul în care ascultarea celuilalt devine o deprindere, este momentul să îți asculți propriul dialog interior. 

El are loc în permanență. 

În el se regăsesc toate etichetele folosite, toate așteptările programate, toate nuanțele și direcțiile cu care lucrează subconștientul. 

Ascultarea activă este biletul spre ședința la care subconștientul comandă lucruri în lipsa ta. 

Ascultând activ, pe tine și pe alții, vei avea acces la programele tale comportamentale și astfel, vei putea contribui la scrierea și rescrierea acestora construindu-ți comportamentul dorit prin intermediul inteligenței emoționale.

Activitate: Află mai multe:

Ascultarea activă este esențială pentru o comunicare eficientă și constructivă, ajutând la îmbunătățirea relațiilor, rezolvarea problemelor, înțelegerea celorlalți și evitarea conflictelor. 

Definiție:

Ascultarea activă presupune ca ascultătorul să fie pe deplin concentrat, să înțeleagă mesajul, să răspundă și să își amintească ceea ce s-a spus. 

Pentru aceasta este nevoie de un efort de concentrare a atenției asupra mesajului, care să depășească simplul nivel de a „auzi” ceea ce se spune. 

De ce este importantă ascultarea? 

Ascultarea este o abilitate esențială în comunicare, care cere un efort conștient de a fi atent la ceea ce se spune, pentru a înțelege mesajul comunicării. 

Când asculți este indicat să ai răbdare ca vorbitorul să își poată exprima gândurile și sentimentele, fără a-l întrerupe cu întrebări și comentarii. 

Petrecem mult timp ascultând 

Studiile spun că petrecem, în medie, 70-80% din timpul de activitate conștientă angajați într-o formă sau alta de comunicare. 

Din acest procent în care comunicăm, un procent de 9% din timp îl petrecem scriind, 16% citind, 30% vorbind și 45% ascultând. 

Cu toate că petrecem atât de mult timp ascultând, reținem mai puțin de 50% din ceea ce auzim într-o conversație. 

Beneficiile ascultării active:

Construiește încredere în relații – atunci când ascultăm sincer interesați, îi invităm pe cei din jur să se deschidă în fața noastră. 

Vor simți intuitiv că nu vom sări la concluzii în baza unor detalii superficiale și că ne pasă de ei suficient de mult încât să ascultăm cu atenție. 

Chiar dacă încrederea construită pe baza acestui tip de comunicare se construiește lent în timp, ea stă la baza relațiilor de prietenie adevărate și este o promisiune a faptului că vom primi ajutor atunci când vom avea nevoie. 

Îți lărgește perspectiva – propria perspectivă asupra lucrurilor nu cuprinde adevărul absolut și nici măcar felul în care ceilalți percep aceleași situații. 

Ascultând perspectiva altora asupra lucrurilor căpătăm o înțelegere mai complexă și mai profundă asupra situațiilor cu care ne confruntăm.

Întărește răbdarea – abilitatea de a fi un bun ascultător cere timp și se dezvoltă cu eforturi susținute. 

Pe măsură ce devii un bun ascultător îți dezvolți și abilitatea de-a avea răbdare ca persoana din fața ta să-și exprime gândurile cu sinceritate, fără să o judeci. 

Te face abordabil – pe măsură ce te prezinți ca un ascultător răbdător, oamenii vor fi mai înclinați să vorbească cu tine. 

Fiind acolo pentru ei, le acorzi posibilitatea de a se exprima. 

Economisești timp și bani – în special la locul de muncă vor fi evitate neînțelegeri costisitoare, atunci când lucrul la un proiect sau o nouă sarcină va debuta înțelegând corect directivele date. 

Ajută la detectarea și rezolvarea problemelor – un adevărat lider este întotdeauna atent la ceea ce au de spus angajații, este primul care depistează neregulile și vine cu sugestii pentru îmbunătățirea fluxului de lucru. 

Ascultându-și colegii va înțelege ceea ce trebuie schimbat pentru a face îmbunătățiri. 

Ce te face să fii un bun ascultător

Un bun ascultător întotdeauna se străduiește să înțeleagă mesajul, oricât de neclar ar putea să fie. 

În decodificarea mesajelor sunt importante nu doar cuvintele rostite, ci și limbajul non-verbal – expresiile faciale și postura fizică. 

Un bun ascultător îl va lăsa pe vorbitor să știe că a fost auzit și că este ascultat și că poate să își exprime gândurile și sentimentele fără cenzură. 

Arăți că asculți cu atenție prin indicii non-verbale, precum menținerea contactului vizual, datul din cap și zâmbitul. 

Poți spune „da”, arătându-ți acordul. 

Primind acest tip de feedback, persoana care vorbește se va simți mai confortabil și va comunica mai ușor, mai deschis, mai onest. 

A asculta vs. A auzi 

A auzi este un proces automat, involuntar, al creierului, care nu necesită efort. 

Suntem înconjurați de sunete în cea mai mare parte a timpului – zgomotul traficului, muzica din mall, oamenii care vorbesc, muncitorii de pe un șantier etc. 

Deși auzim toate aceste sunete, dacă nu avem un motiv întemeiat să le acordăm atenție, învățăm să le ignorăm.

Pe de altă parte, ascultarea are un scop și este focalizată, orientată, mai degrabă decât accidentală. 

Ca rezultat, necesită motivație și efort, pentru a înțelege semnificația din spatele mesajului receptat. 

Când ascultăm suntem atenți nu doar la povestea în sine, ci și la cum este spusă, la folosirea limbajului și a vocii, a mimicii și gesturilor. 

Presupune decodarea mesajului verbal și a celui non-verbal. 

O bună înțelegere depinde de o bună decodare a acestor limbaje. 

Semnele verbale și non-verbale ale ascultării active 

Este neplăcut să vorbești cu cineva și să descoperi că nu te ascultă cu adevărat. 

Când asculți, există câteva modalități prin care îi poți arăta interlocutorului că îl asculți cu atenție: limbaj corporal, dat din cap și îngânarea unei afirmații, contact vizual și dat afirmativ din cap spunând: „da, sunt de acord”, adresarea de întrebări relevante. 

Semne non-verbale ale ascultării active 

Zâmbet – întărește ideea că mesajul este recepționat și înțeles, transmite o stare de bine, de acord. 

Contact vizual – este normal și chiar încurajator pentru ascultător să păstreze contactul vizual cu vorbitorul. 

Totuși, pentru vorbitorii mai timizi poate fi intimidant, așa că adaptează intensitatea contactului vizual în funcție de situație. 

Postura – corpul înclinat ușor în față și în lateral atunci când ascultăm cu atenție. O ușoară mișcare a capului, sau sprijinirea capului pe o mână. 

Distragerea – un bun ascultător va evita să se agite, să se uite la ceas, să mâzgălească, să se joace cu părul ș.a.m.d. – orice ar putea distrage atenția vorbitorului sau să dea semne de nerăbdare sau lipsă de interes. 

Semne verbale ale ascultării active 

Întărirea pozitivă – anumite intervenții verbale, ocazionale, care exprimă acordul sau încurajează vorbitorul să continue: foarte bine, da, într-adevăr, așa… 

Amintirea – încearcă să-ți amintești câteva idei esențiale, precum și numele vorbitorului. 

Asta va arăta că ai acordat atenție și ai înțeles ce s-a spus. 

A-ți aminti detalii, idei și concepte din conversații anterioare demonstrează că ți-ai păstrat atenția și va încuraja vorbitorul să continue. 

Întrebările – ascultătorul poate demonstra că a fost atent punând întrebări relevante sau/și făcând afirmații care ajută la clarificarea și înțelegerea mesajului transmis de vorbitor. 

Clarificarea – punându-i întrebări vorbitorului te asiguri că ai înțeles corect mesajul transmis. 

Clarificarea presupune utilizarea întrebărilor deschise, care îi vor permite vorbitorului să aprofundeze anumite explicații dacă este nevoie. 

4 tipuri diferite de ascultare 

Orientat spre oameni – ascultătorul este interesat de persoana vorbitorului și ascultă pentru a descoperi cum gândește acesta. 

De exemplu, când ascultă un interviu cu un muzician celebru, va fi mai interesat să afle lucruri despre el ca persoană și nu despre muzică. 

Orientat spre acțiune sau sarcini de lucru – interesat să afle ce anume vrea vorbitorul.

Îi va fi dificil să asculte descrierile și explicațiile, motivațiile din spate, care argumentează cazul. 

De exemplu, în cazul unei călătorii cu avionul, va recepta mesajul de a pune centura de siguranță, dar nu va fi interesat în mod particular de motivația din spatele gestului, de argumente. 

Orientat spre conținut – ascultătorul este interesat de mesajul în sine și dacă este corect. 

Are nevoie de informație bine structurată și explicații solide. 

Orientat spre timp – preferă ca mesajul să fie transmis cât mai repede, iar vorbitorul să treacă la subiect rapid și eficient. 

Își poate pierde răbdarea cu explicații lungi sau o prezentare lentă, fiind perceput ca nepoliticos sau ostil de către vorbitorul care se aștepta la o concentrare mai îndelungată.

Exemple de ascultare activă

Parafrazarea – repetă informația cu propriile cuvinte. 

Afirmație verbală – „Îți mulțumesc pentru că ți-ai făcut timp să vorbești cu mine.” 

Adresează întrebări deschise – „Înțeleg că nu ești mulțumit de situație. Ce schimbări ți-ai dori?” 

Adresează întrebări specifice – „Câte persoane ai angajat anul trecut?” Menționează situații similare 

Sumarizează întrebarea – repeți întrebarea pentru a vedea dacă ai înțeles corect ce ți se cere. 

Observă oamenii care vorbesc – încurajează-i să ia cuvântul, arată-le că îi asculți. 

Rezumă conversația – la sfârșitul conversației, repetă ideile esențiale pentru a vedea dacă ai înțeles corect ceea ce trebuia. 

Bariere în calea ascultării active 

Unii factori care bruiază comunicarea sunt în afara capacității noastre de control, alții pot fi gestionați. 

Zgomotul – este cel mai important factor care interferează cu comunicarea. 

În situații legate de vorbitul în public se detașează patru tipuri de zgomot: fizic, psihologic, fiziologic, semantic. 

Concentrarea atenției – capacitatea de a ne concentra asupra unei sarcini sau a unui mesaj este limitată, ne pierdem concentrarea după un timp și simțim nevoia să facem altceva. 

Prejudecăți cognitive (convingeri și condiționări) – să ne păstrăm mintea deschisă și să nu sărim la a judeca înainte ca vorbitorul să-și transmită integral mesajul. 

Ex: „nu mai e nevoie să ascult, pentru că deja știu informația asta” 

Prejudecățile pot fi legate de subiect sau de vorbitor. 

Cu toții avem preconcepții, dar e bine să le observăm și să le ținem sub control. 

Teama de a nu înțelege – teama că mesajul va fi prea complex și îți va depăși capacitatea de înțelegere

Provocare: Listă cu cuvinte nepotrivte

Acum că asculți activ și ai înțeles importanța ei, te voi provoca să te asculți activ tocmai pe tine însuți/însăți.

Așadar, te provoc să te asculți activ și să scrii o listă de 10 cuvinte nepotrivite folosite adesea în dialogul tău interior.

De exemplu: prost/proastă, idiot/idioată, măgar/vacă, nesimțitule/nesimțită, tâmpit(ă), porcule/gâscă, șamd.

După ce ai scris aceste 10 cuvinte nepotrivte, te rog să nu îți mai dai voie să le folosești în dialogul interior.

Pur și simplu să îți interzici folosirea acestor cuvintelor în dialogul interior.