Ziua 4 – Vibrația personală
3.4 Vibrația personală
- Este un efect al faptului că noi ne folosim și ne jucăm mai tot timpul cu emoțiile noastre conștient sau inconștient
- Emoțiile resimțite cel mai adesea construiesc această vibrație personală
- Noi ne îndepărtăm sau ne apropiem de oameni în funcție de această vibrație personală
- Simțim când cineva are intenții pozitive sau când cineva încearcă să ne manipuleze
- Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, oamenii din jurul nostru ține strict de atitudinea noastră ce emană această vibrație personală
- Și în sens invers, noi citim vibrația celorlalți de așa natură încât știm când să ne apropiem și când să ne depărtăm de anumiți oameni
Se dă următoarea hartă a călătoriei unui om prin emoțiile sale.
Harta este inspirată după celebra scală a conștiinței umane realizată de David R. Hawkins.
Este important să îi familiarizăm pe copii cu importanța a ceea ce simțim, prin modul în care aceste emoții se răsfrâng în viața noastră prin tot felul de comportamente.
Provocare – observă ce simți în timpul provocărilor:
1. Cum se comportă un om care trăiește mai tot timpul pe insula 1 – emoții buclucașe.
2. Ce tip de comportament are o persoană care locuiește pe insula 2 – emoții înțelese.
3. Ce crezi că reprezintă expresia „emoții înțelese”? Poți să îmi dai exemplu de emoții înțelese și puse în practică în viața de zi cu zi?
4. De exemplu – acceptare. Oare ce presupune ca un copil să accepte ce nu îi convine din partea mamei lui, dar din partea celorlalți. Ai putea să ne spui ce presupune acceptare în diferite situații din viața ta magică?
5. Emoții împlinite – oare cum crezi că se simte Dalai Lama, dar Papa Francisc de la Vatican?
6. Poți să îmi spui ce simte Moș Crăciun când împrăștie cadourile în lume?
7. Oare cum se simte Dumnezeu?
Scânteiuță își luă bicicleta și porni spre magazinul de articole sportive. Peste o săptămână se organiza la școală un concurs. Venise la magazin să-și achiziționeze o cască de protecție. Cea veche îi rămăsese mică și nu avea voie să participe la concurs fără cască. În timp ce proba diverse modele de căști îl văzu în fața magazinului pe colegul lui Luca. Îi făcu semn cu mâna, dar acesta nu îl observă. Ieși afară.
– Hei salutare! Ce faci? Ai venit să te pregătești de concurs? Ce îți mai trebuie?
– Salutare! Nu era cazul să fii sarcastic. Eu nu te-am jignit. Doar mă uitam pe aici.
– Sarcastic? Eu? Explică-mi te rog. Chiar nu înțeleg, eu eram doar curios. Ma gândeam că pot să te ajut și că ne putem antrena împreună.
– Serios? La kilogramele mele crezi că îmi permit să mă înscriu la concurs? Chiar nu aveam nevoie de încă o răutate. Îmi doresc mult să pot participa, dar știu că sunt gras. Asta este, nu am ce face!
– Îmi pare rău că ai înțeles asta. Dar cine ți-a spus că ești gras și că nu ai voie să participi la concurs? Eu nu am văzut vreo regulă de genul acesta. Condițiile sunt să fii elev și să ai o bicicletă. Îmi scapă mie ceva?
– Sunt conștient de felul în care arăt. Oricum colegii râd de mine că sunt gras. Cum crezi că ar reacționa dacă m-ar vedea și pe bicicletă? Și dacă o să cad? Îți imaginezi cum m-aș rostogoli? Și cum ar râde ei?
– Wow! Văd că ai deja un scenariu complet. Ce feste îți joacă mintea ta.
– Este purul adevăr! Și nici bicicletă nu mai am. Off, dacă bunica ar înceta să mă mai îndoape cu plăcinte zi și noapte! Nu aș mai fi așa de gras!
– Aha, asta crezi tu? Că bunica ta este de vină pentru faptul că tu te-ai îngrășat?
– Vrei să spui că nu este așa? E logic!
– Eu cred că este doar o scuză, Luca. Ea îți face plăcinte pentru că te iubește și pentru că ea a trăit alte timpuri, în care oamenii mureau de foame. Dar tu nu poți să refuzi? Nu poți să mănânci o porție mai mică?
– Cred că aș putea, dar sunt așa de bune!
– Sport faci, Luca?
– Uneori fac, dar este cam greu să faci mișcare cu burtica plină, știi și tu!
– Eu cred că tu nu vrei nici să participi la concurs și nici să ai grijă de corpul tău. Știi de ce?
– Pentru că sunt gras!
– Da Luca, știu e ușor să faci pe victima, dar cu mine nu îți merge! Mai ales că știu ce poți! La grădiniță ai fost mereu în primele locuri la concursul de bicicletă. Eu sunt magic și tu ești la fel, dar mai întâi trebuie să înțelegi că tu ești unicul responsabil pentru comportamentul tău și pentru ceea ce ți se întâmplă. Îți propun ceva, vrei?
– Spune-mi despre ce este vorba, poate…
– Eu vin la tine de trei ori pe săptămână și îmi dai jumătate din plăcintele tale, iar eu îți las bicicleta să te antrenezi în zilele respective. Este în regulă pentru tine?
– OK.
– Uite, hai să începem de mâine, de acord?
– De mâine? Nu de luni? În regulă… mâine după ore te aștept la mine.
– S-a făcut! Abia aștept să mănânc câteva plăcinte, sunt sigur că sunt foarte bune!
A doua zi Scânteiuță se duse după ore la Luca așa cum conveniseră. Era hotărât să-l ajute, chiar dacă știa că nu avea să fie foarte ușor.
– Bine ai venit Scânteiuță, zise bunica lui Luca. Mă bucur că ai venit pe la noi. Și mă bucur că mi-a spus Luca de ieri, am pregătit o porție dublă de plăcintă.
– Bine v-am găsit! Mulțumesc mult pentru plăcintă, abia aștept să o gust, am auzit că este delicioasă!
Cei doi băieți se așezară la masă și mâncară fiecare după nevoie. Luca își mâncă porția întreagă, ca de obicei.
– Hai Luca, ești pregătit pentru o tură cu bicicleta?
– Nu acum Scânteiuță, burtica mea e plină. Un pui de somn ar fi mai bun. Poate reușesc diseară…
– Uite ce este Luca, poate nu o să îți placă ce o să auzi, dar este purul adevăr. Am venit cu această propunere să încerc să te ajut, dar tu nu vrei să ieși din zona ta de confort. Te simți bine mâncând plăcinte și dând vina pe bunica. Cauți scuze și faci pe victima. În felul acesta nu o să îți schimbi niciodată comportamentul.
– Eu? Ce scuze? Am fost de acord cu învoiala, dar ce să-i faci dacă bunica a făcut porție dublă?
– Știai că asta va face dacă îi zici că vin la tine. De aceea i-ai spus. Ai vrut să fii sigur că vei avea o scuză și o porție obișnuită de plăcintă!
– Ok, dcă nu mai vrei să fii prietenul meu, te înțeleg. Nimeni nu vrea să fie prieten cu un gras…
– Oprește-te! Poate ți-a mers cu alții, dar eu sunt un expert în devenire în ceea ce privește emoțiile. Vrei să nu mai fii gras? Vrei să te ajut? Sunt aici și nu plec decât dacă mă gonești.
– Ești singurul meu prieten, deci îți imaginezi că nu voi face asta. Știu că trebuie să fac ceva și îți mulțumesc că vrei să mă ajuți. Ce trebuie să fac?
– Așa te vreau! Păi, îți propun un nou târg, ce zici?
– Mi-e cam teamă de ce voi auzi, dar fie!
– Pentru început tu îmi vei da zilnic jumătate din porția ta de plăcinte, iar eu îți împrumut bicicleta. Fără să-i spui bunicii! Dacă după o săptămână te ții încă de treabă, tu devii furnizorul meu de plăcinte, eu nu mai cumpăr de la magazin și îți dau ție banii. În scurt timp poți să îți iei o bicicletă.
– O bicicletă a mea?
Profesorul Scânteiuță recitise aceste pagini din jurnal. În dimineața aceasta primise un colet de la prietenul lui Luca. Era ciclist de performanță. Ajunsese în Franța la o cursă și îi trimisese lui Scânteiuță o bicicletă din această țară. În timp ce desfăcea coletul primi un mesaj de la Luca:
Știu că poate te așteptai la o plăcintă din minunata bucătărie franțuzească, dar mă găndesc la sănătatea ta. Glumesc prietene! Verifică în portbagaj 🙂
Scânteiuță deschise portbagajul și acolo găsi un bilet: te aștept la intrarea în pădure, dacă încă poți să ajungi în 20 de minute meriți și o felie de plăcintă! 🙂
Joaca cu emoția este magică, mai ales atunci când este împărtășită cu prietenii!

