Ziua 2 – Iubirea

TEORIE – pentru părinți

2.2 Iubirea 

  • Toate emoțiile se nasc din iubire, inclusiv frica deși nu o percepem așa.
  • Frica reprezintă instrumentul nostru cu care noi supraviețuim aici pe pământ.

!!! Iubirea este „creatoare de viață.

!!! Iubirea este viață și viața este iubire.

  • Emoții pozitive și negative nu există, doar că noi funcționăm în dualitate.
  • Percepem lumea în care trăim doar între aceste 2 extreme:
  • iubirea, emoțiile pozitive
  • frica, emoțiile negative
  • Iubirea, este și stare și trăire în același timp.
  • În copilărie, noi am înțeles că iubirea o obținem din exterior:
  • în prima prima parte a vieții o luăm de la mamă;
  • în preadolescență și adolescență de la grup;
  • Iar apoi din propria familie atunci când ne-o construim.
  • Astfel, tot timpul înțelegem că iubirea o primim din altă parte și o căutăm neștiind că se află în noi.
  • Iubirea necondiționată trăită cu propriul copil, ne dă energia de a ne exprima tot acest potențial
  • Noi suntem cei ce avem de învățat de la proprii copii
  • De aceea este important:
  • să le satisfacem nevoia de iubire;
  • să le arătăm că iubirea este în ei;
  • că și ei pot să își satisfacă această nevoie de iubire înțelegându-și propriile emoții.
  • Astfel ne asigurăm pe noi că nu mai ajungem să manipulăm pentru iubire, să căutăm iubirea peste tot, să mințim pentru a primi iubire sau pentru a face gesturi extreme doar pentru a ne satisface nevoia de iubire
  • IUBIREA este și DE CE -ul și menirea noastră.

Video copii


Activitatea 2.2.1 Iubirea – principala emoție – Meditație

De data asta nu vom avea o provocare, ci vom învăța să medităm de așa natură încât ori de câte ori simțim frică, să avem un mod de a ne conecta la ceea ce este important și să facem frica să dispară.

Cea mai simplă formă de meditație pe care noi toți o putem practica ne ajută să trăim în prezent și să ne observăm energia, căldura din interiorul nostru.

Ce avem de făcut:

Închidem ochii, respirăm conștient, adică inspirăm pe nas timp de 3 secunde, apoi expirăm timp de 3 secunde, și ne concentrăm pe inimă, pe zona inimă și ne concentrăm doar pe această zonă.

Simțim căldura și o lăsăm să fie, stând în această energie, în această stare de bine, stând acasă.

Apoi, vorbim despre ce am simțit și cum simțim ceea ce simțim, dar nu căutăm să exagerăm cu ceea ce simțim, doar spunem cum ni s-a părut exercițiul.

Pe viitor, dacă vreți să anulați o frică pe care o simțiți, puteți repeta acest exercițiu și observa ce se întâmplă cu frica.

Dacă nu ai cum să faci exercițiul pentru că sunt oameni în preajma ta, nu trebuie să închizi ochii, ci să îți fixezi privirea într-un singur punct și să faci meditația.

Nu te îngrijora dacă nu îți iese la fel ca atunci când ai ochii închiși, o să îți iasă până la urmă, important este să practici acest exercițiu cât timp este nevoie.

Important este că vei avea la îndemână un instrument în a-ți anula frica ori de câte roi ai nevoie.

Povestea – Povestea lui Lilu – Iubirea

Era o seară frumoasă de sfârșit de vară. Scânteiuță se întorcea de la pădure. Era obosit de atâta umblat și de la joaca pe care o trăsese cu cățelul lui la râu. Când era aproape de casă, auzi un plânset de pisoi. La marginea drumului, lângă un tufiș stătea un băiețel aplecat și lovea cu pietre într-un pui de pisică. Văzând una ca asta, Scânteiuță alergă într-un suflet spre cei doi.

– Oprește-te, îl omori! strigă și se puse scut în fața bietului pisoi, care era extrem de speriat și deja rănit. Unul dintre ochi era plin de sânge.

– Dă-mi pace! Ce treabă ai tu cu mine și cu ce fac eu? E doar o javră puricoasă care mi-a furat friptura. Îi dau o lecție!

– Este o ființă care are dreptul la viață și la iubire ca și tine. A furat pentru că îi era foame. Te-ai gândit la asta? Și de unde atâta cruzime la un copil? Pe tine te bate cineva când îți este foame?

– Uneori chiar în fiecare zi, când o merit. Vezi și încă nu am murit, zise băiețelul și îi arătă cicatricea de pe față.

Scânteiuță își dădu seama că ceea ce se arăta în fața ochilor lui era mai complicat decât părea. Acum era însă momentul să acționeze în ordinea priorităților și a posibilităților lui de copil. Luă pisoiul și porni într-un suflet spre casă. Mama lui era medic veterinar și cu siguranță avea să-l salveze. Scânteiuță nu se mișcă de lângă mamă în timp ce aceasta îi oferea îngrijiri bietului motănel.

– Mamă, tu poți să-l faci bine, nu-i așa?

– Scânteiuță drag, eu voi face tot ce îmi stă în puteri să îl salvez, dar depinde și de el. Depinde de cât de puternic este.

– Eu sunt sigur că va reuși să supraviețuiască. Îl iubesc prea mult. Și tu la fel, sunt sigur, se vede din felul în care te porți cu el. Eu cred că dragostea noastră o să-i dea putere. Tu nu crezi?

– Ba da Scânteiuță, dragostea noastră este o forță minunată, un balsam care, mai ales acum, îl poate ajuta foarte mult.

– Crezi că pot dormi în seara aceasta lângă el? Aș vrea să nu rămână singur, vreau să simtă cât de mult îmi doresc ca el să trăiască și să fie bine.

– Desigur, dragul meu. Dar acum aș vrea să-mi povestești ce s-a întâmplat.

– Nu o să îți vină să crezi cine i-a făcut asta! Un copil. Un copil rău. Timi, vecinul nostru care crede că trebuie să tortureze un biet pui de pisică pentru faptul că îi era foame și i-a furat friptura.

– Scânteiuță, eu nu cred că este rău. Ceva îl face să se comporte așa.

– Da, poate că ai dreptate. L-am judecat fără să încerc să înțeleg, dar sunt foarte supărat și îngrijorat. El a zis că mănâncă bătaie aproape zilnic, avea și un semn pe față. Crezi că este adevărat?

– Este posibil să fie, dragul meu, din păcate există și astfel de situații. Cu siguranță lucrul acesta poate explica un astfel de comportament. Lipsa iubirii sau modul greșit de exprimare a acesteia îl fac pe Timi să se comporte așa. Acest comportament este un strigăt de ajutor. Îți promit că mâine mă voi interesa să văd ce se întâmplă în familia lui. Poate vom reuși să îl ajutăm. Și să nu uiți niciodată, nimeni nu este rău, mai ales un copil. Doar lipsa iubirii determină oamenii să facă astfel de lucruri dureroase. Nu există răutate, ci doar nevoia de iubire. Iubirea este forța vieții.

Scânteiuță adormi lângă pisoiul rănit ce lupta pentru viața lui.

– Lilu lu lulu, la la la la la.

– Ce faci motane? Cânți? În halul în care ești?

– Cum aș putea altfel? Iubirea ta m-a salvat și acum mă vindecă. Îmi dă curaj și putere. Este cel mai puternic medicament.

– Păi asta înseamnă că vei fi bine? De fapt știu asta, o simt! Și mai știu că vom fi prieteni pe viață. Cum te cheamă?

– Păi asta o să-mi spui tu. Cum crezi că o să mă cheme? Nu am încă un nume, zise pisoiul și începu să cânte din nou: lilulu lulu.

– Știu! O să-ți spun Lilu! Îmi place cum sună. Sună a iubire. Ce zici?

– Cred că mai bine de atât nu se putea! Mai este ceva: știi, eu o să mă fac bine, dar voi rămâne totuși un motan chior. Ești sigur că mă mai vrei?

– Sunt sigur sută la mie. Eu te iubesc oricum vei arăta. Te iubesc pentru ceea ce ești nu pentru cum arăți sau vei arăta.

Iubirea este magică și străbate lumea în cele mai nebănuite feluri. Este forța vieții ce nu renunță niciodată, iar oamenii sunt doar niște izvoare infinite ale acesteia. Atunci când îi dau voie să curgă prin ei, ea se revarsă asupra lumii și o transformă.

Azi profesorul Scânteiuță le citise elevilor povestea lui Lilu. Mia îl întrebase de ce adăpostul de animale din oraș se numea la fel ca motanul din poveste. În clasă intră un domn de-o vârstă cu profesorul. Avea o cicatrice pe față.

– Bună ziua, copii!

– Bună ziua!

– Eu sunt Timi. Sunt administratorul adăpostului de animale din oraș. Sunteți gata de o vizită în regatul lui Lilu?

Copiii aprobară cu mare bucurie. Porneau într-o nouă aventură alături de magicul Scânteiuță. Ei învățau din povești cum oamenii se schimbă, se transformă, devin magici atunci când sunt iubiți. Erau fascinați să îi întălnească la tot pasul pe eroii din poveștile profesorului.

Crezi că a scris o poveste și despre tine?