Ziua 7 – Să construim trăiri


TEORIE – pentru părinți


Video copii


3.7 Să construim stări

  • Astăzi ne lăsăm purtați de muzica instrumentală, mergând să culegem o amintire din trecutul nostru, stând în acea amintire și lăsând emoțiile să se miște acolo în spate
  • Reconstruim amintirea dorită cu ajutorul „visării” direcționând-o să meargă acolo unde ne dorim noi
  • Este simplitatea bucuriei de a înțelege această trăire, de a o lăsa să se manifeste natural
  • Astfel conștientizăm că suntem singurii responsabili de propria noastră viață datorită deoarece noi suntem cei ce ne construim clipă de clipă stările noastre, trăirile noastre
  • Noi suntem cei care generăm cauza comportamentului nostru
Video copii
Activitate – Tiparul mare emoțional

Se dau următoarele trăiri:


Fiecare trăire dintre cele patru are situații pe care le putem înțelege simplu, din tabelul de mai sus.

Avem pe de o parte două trăiri pozitive și două negative, iar fiecare dintre acestea poate reprezenta un tipar emoțional pe care să îl trăim adesea. Dar datorită faptului că nu știm să ne observăm emoțiile, să spunem că nu știm că îl trăim.

Așa că, noi acum facem practică și învățăm cum să ne observăm tiparul emoțional.

Provocare:

1. Alege unul dintre cele 4 tipare emoționale și scrie alte 4 emoții asemănătoare în aceeași formă, adică de la mai puțin intens – cum este grija, la foarte intens – cum este iubirea.

2. După ce ai scris cele patru emoții, scrie te rog efectul și gândurile avute.

3. Astupă cu o bucată de hârtie primele două coloane din tabelul de deasupra și încercați pe rând să ghiciți în funcție de emoție, efectul și gândul.

4. Astupă ultimele două coloane din tabelul de deasupra și încercați pe rând să ghiciți în funcție de emoție, efectul și gândul.

Povestea – Poly

Scânteiuță își verifică încă o data bagajul și ieși în curte. Era o dimineață călduroasă de mijloc de vară. În curând autocarul avea să sosească.

Scânteiuță se pregătea să pornească într-o nouă aventură. Pleca în tabără. Era o tabără la care participau elevi de la mai multe școli. Nu era o tabără obișnuită de relaxare, ci era una în care aveau să învețe diferite tehnici de supraviețuire.

Era o tabără în care toți participanții aveau să fie scoși din zona de confort, atât fizic, dar mai ales emoțional. Limitele fiecăruia urmau să fie testate și depășite. Scânteiuță era foarte încântat că avea posibilitatea să trăiască o astfel de experiență.

Era unul dintre cei mai tineri participanți. Aștepta cu nerăbdare să descopere multe lucruri noi despre viață, natură, dar mai ales despre oameni. Urma să cunoască mai multe persoane noi și se gândea chiar că în această tabără va avea posibilitatea să lucreze la proiectul său cu tiparele sociale. Era tare curios să vadă câte dintre acestea avea să descopere.

– Hei Scânteiuță, bună dimineața!

– Bună dimineața, Poly!

– Văd că ești tare zâmbăreț în dimineața asta. Cum reușești?

– De ce nu aș fi? Urmează să plecăm într-o aventură pe cinste. Tu nu te bucuri?

– Vrei să-ți spun adevărul? Sunt mort de frică. Toată noaptea am visat verzi și uscate. Monștrii și tot felul de situații terifiante în care ajungeam în această tabăra. Chiar azi de dimineață, în timp ce mă îmbrăcam, am avut un atac de panică. Eram pe punctul de a renunța. Mi s-a bătut și ochiul.

– Mă bucur că nu ai renunțat, Poly. Uite poți să stai lângă mine în autocar și poate vom împărți și aceeași cabana. Eu sunt magic și pot să te învăț cum să te aperi de orice.

– Mulțumesc, Scânteiuță! Oricum faptul că mergi și tu mi-a dat curaj și m-a făcut să nu renunț.

– Eu lucrez la un proiect și dacă vrei, pot să-ți povestesc despre ce este vorba și poate mă ajuți. Așa poate îți vei mai calma și monstruleții care îți bântuie visele. Ce zici?

– Da, vreau. Dacă am o ocupație și mintea mea se concentrează pe altceva, nu îmi mai este așa de frică.

Autocarul opri în stație. Băieții își luară la revedere de la părinți și urcară. Erau printre primii, așa că își aleseseră locurile pe care și le doreau. Urma o călătorie destul de lungă.

Scânteiuță își scoase agenda și începu să-i explice lui Poly ce avea de făcut. Își făcuse un tablel cu tiparele sociale, o scurtă descriere a acestora și o coloană în care avea să treacă numele celor pe care avea să-i identifice ca făcând parte dintr-un anumit tipar. După două ore în care îi explicase lui Poly despre emoții și tipare sociale, Scânteiuță zise:

– Uite Poly, o să îți dau ție agenda și o să te rog pe tine să treci acolo numele celor care crezi tu că se potrivesc la fiecare tipar în parte. Ai înțeles?

– Da, o să fac tot posibilul să te ajut.

– Mulțumesc, Poly! Îmi ești de foarte mare ajutor.

– Dar dacă o să greșesc? Dacă nu îi găsesc pe toți?

– Poly, nu ai cum să greșești. Va fi doar felul în care vezi tu lucrurile. Oricum la final vom compara rezultatele și le vom discuta împreună. Sunt convins că avem de învățat fiecare, unul de la celălalt. Și nu este obligatoriu să completăm tot tabelul. Ar fi interesant să-i găsim pe toți și avem șanse destul de mari, având în vedere că suntem patruzeci de persoane aici. Dar, să vedem ce noroc avem. Nu îți face griji. Totul este așa cum trebuie să fie.

În timp ce băieții stăteau de vorbă autocarul se opri. Parcurseseră o bună bucată de drum. Se aflau în mijlocul pădurii. Credeau cu toții că este vorba despre un popas, dar nu era deloc așa. În fața autocarului era o grămadă de pomi căzuți unul peste altul. Noaptea trecută fusese furtună. Drumul era blocat.

– După cum observați, drumul este blocat, zise șoferul. Nu putem înainta decât dacă eliberăm drumul.

– Dacă eliberăm? Am auzit bine? Dar ce crezi, că eu lucrez la drumuri și poduri? Nici măcar de asta nu sunteți în stare? Să ne duceți până la destinație? Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi acolo! Puteți să faceți măcar o dată ceva cum trebuie? De dimineață am așteptat o jumătate de oră în stradă după voi. Peste tot numai incompetenți. Vă urăsc!

– Tony, am înțeles punctul tău de vedere. Mulțumim! Mai este cineva care vrea să spună ceva?

– Aoleeu, de ce mi se întâmplă toate astea numai mie? Tot timpul trebuie să pierd ceva sau să intru în cele mai nasoale situații. Nu este corect ca și această tabără să fie un eșec! zise Iulian. Refuz să ies să mă umplu de nămol și să mă mai pricopsesc și cu vreo răceală!

– Nu se poate să renunțăm așa ușor. Am pornit într-o călătorie, trebuie să o ducem până la capăt. Această tabără trebuie să iasă perfect, așa cum trebuie. Nimic nu mă va opri, zise Irina. Am planificat totul. Mă duc să-mi caut mânușile de cauciuc și vin.

– Nu știu ce gânduri aveți voi, dar eu nu renunț la primul obstacol. Nu poate o grămadă de crengi să mă împiedice să obțin medalia. Voi câștiga și punct! zise Andy.

– Eu cred că este doar o situație din care putem învăță ceva. Până la urmă am plecat într-o tabără de supraviețuire și dezvoltare. Cred că suntem pe drumul care trebuie, al învățării, zise Matei. S-ar putea să fie un prim test. Trebuie să vedem ce vrea să ne învețe.

Scânteiuță împreună cu alți cinci copii ieșiseră deja din autocar și căraseră jumătate din crengi. Erau tare veseli și se distrau încercând să recunoască în resturile de crengi diverse forme de animale. Poly rămăsese în autocar și avea în grijă agenda lui Scânteiuță. Se pitulase după perdea și nota în tabel. Din discuțiile colegilor reușise să găsească câteva tipare. Era foarte bucuros. Zâmbi, gândindu-se că uitase să-i fie frică de această situație.

– Ce faci fricosule? Te-ai ascuns bine? Ți-e frică de bau-bau? Ce faci acolo? Îți scrii testamentul? zise Antony trăgând perdeaua și încercând sa-i smulgă jurnalul lui Poly. Nu reuși să-l ia, dar îi rupse exact pagina pe care Poly notase tiparele sociale.

– Ia uitați la șoarecele acesta! Ha ha ha! Se face singur fricos! Ha Ha ha! Așa scrie aici!

Scânteiuță văzuse ce se întâmplă și urcă la Poly.

– Da Antony, să recunoști este primul pas spre schimbare. Eu te felicit Poly! Dă-mi te rog acea hârtie Andy, este importantă pentru mine.

– Du-te și ia-o din nămol, ciudatule! zise acesta și o aruncă pe geam.

Scânteiuță zâmbi și se duse la Poly.

Poly este tare supărat. Nu mai reușește să refacă tabelul. Crezi că îl poți ajuta? Mai jos regăsești tiparele sociale și numele copiilor din întâmplarea de mai sus. Le poți pune tu în ordine?