Ziua 1 – Gestionarea emoțiilor
- Atunci când ne reprimăm emoțiile, susținem un conflict în mintea noastră, iar asta înseamnă opusul gestionării emoțiilor;
- Gestionarea emoțiilor presupune exprimarea și înțelegerea emoțiilor, a modului în care acestea ne construiesc cauza comportamentului nostru, fără a avea acest conflict în minte;
- Atunci când avem o igienă emoțională, înțelegem cauza emoțiilor, ne așezăm propriile emoții, învățăm cum să ne ascultăm propriul dialog interior și înțelegem cum se manifestă, pentru a ne poziționa corect față de aceste emoții ce ne compun ființa noastra emoțională;
- Gestionarea este strict un efect al modului în care practicăm zi de zi igiena emoțională.
Sunt câteva emoții care ne dau de furcă și ne este greu să ieșim din ele când vin cu toată forța și ne cuprind.
Dar primul pas în a ieși din emoții este tocmai înțelegerea lor și așezarea acestora, pentru că atunci când le înțelegi, practic vei ști cum apar și cum urcă în intensitate.
Ce avem de făcut:
Ne vom concentra pe a așeza emoțiile în ordinea corectă, în funcție de intensitatea pe care o au acestea.
Fiecare dintre cele 4 grupe de emoții sunt trăirile cel mai adesea trăite de noi, așa că ne sunt familiare acestea, doar că uneori ne este greu să le denumim și să știm ce va urma.
Tocmai pentru asta este nevoie de practică.
Un alt detaliu important este că veți avea ocazia să vorbiți despre emoții mai puțin știute și inconștient trăite de copil și asta reprezintă o oportunitate.
Vom împărți pe două categorii de vârstă această activitate, 4 – 8 ani și 9 – 12 ani.
Categoria 4 – 8 ani
Frică: panică, teamă, îngrijorare.
Fericire: bucurie, entuziasm, încântare.
Tristețe: supărare, disperare, nemulțumire.
Furie: nervozitate, iritare, frustrare.
Categoria 9 -12 ani
Frică: panică, teamă, groază, îngrijorare, spaimă.
Fericire: extaz, bucurie, entuziasm, încântare, mulțumire.
Tristețe: supărare, deprimare, nefericire, disperare, nemulțumire.
Furie: nervozitate, agresivitate, iritare, frustrare, revoltă.
Era decembrie. Iarna își făcuse în sfârșit simțită prezența în orășelul de lângă deal. Noaptea adusese pământenilor din aceste meleaguri magia fulgilor de nea. Totul era alb și moale în jur, imaculat precum un suflet de copil. Profesorul Scânteiuță intră în curtea școlii. Liniștea adusă de mantia alba era aci spartă în mii de culori de râsete de copii. Văzându-l intrând, prietenii lui din clasa a 2-a năvăliră bucuroși peste profesor. O artilerie de bulgări îl transformară curând aproape într-un om de zăpadă.
– A nins, Scânteiuță! În sfârșit a nins! Ce bucurie!
– Uraaaaa! Zăpadă!
Scânteiuță nu reușea să scoată prea multe cuvinte. În schimb intră în joaca micilor omuleți fantastici. Așa cum își promisese în copilărie, nu avea să renunțe la bucuria jocului. Simțea că acesta este unul dintre modurile în care inima lui rămânea mereu tânără și mereu aproape de esența spiritului. Se simțea recunoscător pentru că viața îi dăduse șansa să observe că împlinirea vine din bucuria lucrurilor simple și oamenii care își iau mintea prea în serios devin doar niște oameni serioși. Oamenii serioși fac doar lucruri serioase și pierd bucuria simplă a vieții însăși.
– Așa ceva este inimaginabil! Credeam că aici este o instituție de învățământ serioasă! Se auzi cineva strigând din stradă.
Unul din bulgării bucuriei din curtea școlii ajunsese în stradă și aterizase fix în cafeaua unui trecător serios. Evident că o parte din licoarea din pahar ajunsese pe fața domnului, fapt care îi răsturnase și paharul furiei ascuns în cotloanele ființei lui. Copiii se urcară repede pe gard să vadă ce se întămplase atât de grav încăt să-l facă pe respectivul să strige atât de tare.
– Aha!! Deci voi erați infractorii! Asta învățați voi la școală? Unde vă este profesorul? Trebuie neapărat să afle ceea ce ați făcut. Această faptă nu poate rămâne nepedepsită! zise domnul cel serios și intră în curtea școlii.
– Este aici cu noi, ne distrăm împreună!
– Ne bucurăm de prima zăpadă! răspunseră copiii.
Victima acestui atac neserios rămase de-a dreptul consterantă văzându-l pe Scânteiuță plin de zăpadă și cu mâinile pline de bulgări.
– Așa ceva?!! Nu numai că le permiteți să facă una ca asta, dar sunteți părtaș la comiterea de infracțiuni. Nu e de mirare că eu trebuie să muncesc zi și noapte, să îmi pierd nopțile și să îmi consum viața pentru a aduce pe calea cea dreaptă oamenii rătăciți ai acestei societăți!
– Dacă le spuneți astfel de povești îngrozitoare cred și eu că vă pierdeți timpul! zise Luca. Cum puteți să etichetați drept „infractori” niște copiii care se joacă cu zăpada și se bucură de această magie?? Așa vă spune inima dumneavoastră? Ceea ce s-a întâmplat a fost un simplu accident. Nu am aruncat intenționat cu bulgări în dumneavoastră!
– Vai, este din ce în ce mai ingrozitor ceea ce se întâmplă! Sunteți și obraznici! Domnule profesor, ce aveți de spus în apărarea dumneavoastră?? Așa îi educați dumneavoastră? Cum credeți că vor ajunge niște oameni serioși?
– Bună dimineața… domnule…
– Comisar Căpșună! Dimineața a fost bună până să aruncați voi cu zăpadă în cafeaua mea! Mă rog, cât de bună putea fi în condițiile acestei vremi… Ah, urăsc iarna asta!
– Îmi pare sincer rău că v-am stricat buna dispoziție. Nu a fost un lucru intenționat. Noi doar ne bucuram de sosirea zăpezii. Faptul că un bulgăre a ajuns în cafeaua dumneavoastră a fost un simplu accident, așa cum deja a spus și Luca. Faptul că dumneavoastră vă este neplăcută iarna și zăpada și ziua aceasta, nu este vina noastră. Este doar felul în care dumneavoastră alegeți să reacționați la ceea ce vi se întâmplă și modul în care reușiți să vă gestionați propriile emoții. Spuneți-mi vă rog, când a fost ultima data când v-ați bucurat de magia acestui anotimp? Cum era când erați asemeni lor? Nu ați fost niciodată infractor ca și ei?
– Desigur că m-am jucat cu zăpada, asta nu înseamnă că eram un infractor… doar că acum sunt un om serios…
Comisarul Căpșună se rătăci în gânduri și în explicații. Telefonul îi sună și îl salvă. Fu chemat de urgență la birou.
Scânteiuță și prietenii lui erau acum în clasă. Terminaseră joaca și acum discutau despre cele întâmplate.
– Ce înseamnă gestionarea emoțiilor Scânteiuță? Așa parcă i-ai zis domnului Căpșună.
– Ei bine dragilor, trebuie să învățăm să facem acest lucru. Felul în care noi alegem să trăim determină și ceea ce se întâmplă cu emoțiile noastre. Așa cum am învățat, trebuie să ne observăm emoțiile și să le înțelegem. Asta înseamnă să le ascultăm în fiecare zi. Dacă acumulăm emoții fără să știm, dacă le ascundem și le ignorăm într-o zi ele vor izbucni. Vom ajunge să trăim în conflict cu noi și cu tot ce ne înconjoară. Ne vom simți tot timpul nedreptățiți de viață și atacați. Orice bulgăre din afară ne poate fura liniștea și bucuria umplând și vărsând paharul furiei din noi. Trebuie să ajungem să găsim liniștea din noi. Când o găsim, nimic din ceea ce există în afara noastră nu ne-o mai poate lua.
– Adică un fel de cameră în sufletul nostru unde este mereu liniște? Ca o cameră în care te poți retrage în timpul furtunilor și tornadelor și uraganelor?
– Cam așa ceva, Mia. Dar ca să ajungem acolo trebuie să avem grijă în fiecare zi de această cameră. Trebuie să o vizităm zilnic, să o aerisim, să deschidem ferestrele către soare. Să învățăm să aducem liniștea înăuntru. Dacă nu facem asta și în schimb adunăm acolo toată mobila veche și lucrurile inutile care nu ne mai sunt necesare, dar la care nu vrem să renunțăm, nu vom putea intra în această camera. Mai mult decât atât, când vom deschide ușa, căutând adăpost, vom fi striviți de lucrurile inutile ascunse acolo.
– Eu cred că la tine în cameră este atâta liniște încât poți da și altora, Scânteiuță. Așa îmi doresc să fie și camera mea. E magică! zise Mia.
În camera sufletului tău cum este? Ai vizitat-o azi?


