Ziua 3 – Asumarea emoțiilor


TEORIE – pentru părinți

3.3 Asumarea emoțiilor

  • Presupune să ne observăm, să constatăm că noi suntem cei ce putem să le așezăm, să ne jucăm și să ne folosim de ele, să ne generăm stări și trăiri pentru a ne folosi de ele
  • Făcând lucrul acesta constant ne vom dezvolta maturitatea emoțională
  • Și da, chiar și un copil poate deveni matur emoțional atât timp cât el își cunoaște emoțiile și cauza propriilor emoții, adică de ce-ul interior
  • Maturitatea emoțională nu are vârstă
  • Atât timp cât copii noștri ne văd pe noi că ne asumăm emoțiile noastre ne vor lua ca model și vor proceda la fel
  • În schimb imaturitatea emoțională conduce la dezechilibru, la a arăta cu degetul pe celălalt
  • O persoană imatur emoțională nu are încredere în propria persoană, este plină de convingeri, frici, blocaje, condiționări
  • Tocmai de aceea este important să învățăm cum să ne jucăm cu propriile noastre emoții pentru a ne ajuta copii să și le înțeleagă
  • Emoțiile chiar dacă vin și pleacă și noi nu suntem tot una cu ele, sunt ale noastre și noi suntem cei ce le putem influența ori de câte ori ne uităm la ele

Video copii


Activitate – Viitorul observat din prezent

Să avem o discuție deschisă despre modul în care evoluează lumea în care trăim.

Și vom vorbi despre meserii, despre cele trecute, cele prezente și ne vom uita spre viitor să vedem cum ne va putea surprinde acesta.

Metoda: discuție deschisă.

Provocare: inventați cel puțin trei astfel de meserii.

Trebuie să fie cât mai interesante și vorbiți despre acestea.

De exemplu:

Vânători de iubire.

Păstrătorii recunoștinței.

Designer de norișori.

Povestea – Simfonia vieții

Scânteiuță terminase orele și se hotărî să meargă direct în pădure. Era foarte supărat. Profesorul de muzică îi dăduse nota patru pentru că nu reușise să recunoască piesele muzicale scrise pe portativ. Se duse direct la Tibu să-i povestească tot necazul.

– Tibu, ce bine că tu nu trebuie să mergi la școală. Mai ales la școala la care merg eu. Știi ce am pățit azi? Am luat un patru cât mine de mare la muzică pentru că nu înțeleg nimic din hieroglifele acelea. Urăsc muzica! Auzi? Mai bine nu ar exista!

– Hei Scânteiuță, văd că ești tare supărat. Dar nu cred că urăști muzica. Ea face parte din întreaga creație. Eu cred doar că nu ai găsit profesorul potrivit. Sunt sigur că există o cale ca tu să înțelegi și să iubești muzica. Hai să-ți spun povestea ei, vrei?

– Hm, ai o singură încercare Tibu. Dacă nu reușești, s-a zis cu muzica pentru mine.

– Da, cum spui tu Scânteiuță, hai să vedem.

Se spune că demult, tare demult, în primele clipe ale Pământului era liniște. Universul crease acest loc minunat și pusese în el câte un exemplar din fiecare făptură și plantă. Dar totul era încremenit în liniște absolută. Era ca un tablou fascinant, dar fără viață. Ceva îi lipsea. Oricât ar fi fost de frumos el nu creștea. Universul se gândea să îl refacă, să îi dea o nouă formă. Era unul din proiectele lui de suflet și își dorea să reușească să îi dea viață.

Unul dintre copiii Universului, Sunetul, era fascinat de frumusețea acestui loc. Auzind că voia să îi dea o nouă formă, îi ceru tatălui său să-i dea voie să se joace în acest loc, înainte de a fi transformat.

– Te rog tată, dă-mi voie să mă joc în acest loc minunat doar trei zile. Este atât de frumos, dă-mi voie să-l vad de aproape , să mă bucur de el și să-mi iau rămas bun.

– Bine fiule, dar ai grijă să nu te atașezi prea mult de această lume. În curând trebuie să-i găsim o nouă formă, o cale să îl facem să crească, să evolueze, să se transforme.

– Mulțumesc pentru această șansă, tată!

Astfel Sunetul coborî pe Pământ și intră în toate cele care existau. De cum ajunse, vântul începu să se nască pe pământ, marea începu să vibreze, copacii să danseze, florile să zâmbească și inimile tuturor ființelor să bată. Așa luă ființă primul cântec al Pământului, simfonia vieții. Era atât de armonioasă această melodie, încât totul în jur învăță pe de rost cântecul primordial al creației. Sunetul era atât de fericit în jocul său încât nu își dădu seama când trecură cele trei zile.Când observă că timpul se scusese, se duse la tatăl său să îi mai ceară un răgaz . Își dorea tare mult să se mai joace puțin în acest loc magic.

– Te rog tată, încă trei zile! Dacă ai știi ce minunat este și dacă ai auzi câte sunete noi am creat. E ceva magic în locul acela!

– Fiule, îmi pare rău, dar nu mai pot face asta, este prea târziu…

– Dar tată…

– Nu te mai pot lăsa trei zile, am să te rog să locuiești acolo pentru totdeauna. Se pare că tu și jocul tău ai făcut acest loc să vibreze și să prindă viață. Ești partea din creație care îi lipsea. Bineînțeles, dacă ești de acord.

– Tunete și fulgere! Mulțumesc tată! Este cel mai frumos loc din Univers pentru mine! Îți promit că voi avea grijă de el. Zise Sunetul și se întoarse acasă, pe Pamânt.

– Wow Tibu, dar multe povești mai știi. Ai tu așa un dar, încât tot timpul mă faci să înțeleg lucrurile, adică mă duci la esența lor. Ar trebui să te faci profesor.

– Mulțumesc Scânteiuță, dar eu sunt profesor pentru cei care vor să mă asculte. Observi că muzica este cu noi de la începuturi? Este strâns legată de emoțiile noastre și o putem folosi. Este un instrument al creației, este o adevărată forță. Încearcă să vezi ce emoții îți trezesc melodiile pe care ți le dă profesorul. Tu ești magic și înțelegi emoțiile. Folosește-te de ele ca să înțelegi mai bine muzica și să o folosești ca să creezi.

– Tibu, și voi copacii ascultați muzică?

– Da Scânteiuță, la fel ca și oamenii, unele melodii ne plac, altele nu. Depinde de vibrație, de starea pe care o avem sau la care vrem să ajungem. Știi că există melodii pe care plantele cresc mai repede?

Ding-dong! Ding-dong! Ceasul deșteptător sună. Scânteiuță îl opri și se ridică din pat. Astăzi avea testare la muzică. Adormise citind partituri din care nu prea înțelegea nimic. Se pare însă că dragul lui Tibu îl salvase din nou. Își puse căștile hotărât să asculte pe rând piesele. Își luă caietul și începu să-și noteze emoțiile pe care le descoperea ascultănd muzică. Era fascinat de puterea muzicii. Își imagina cum se joacă împreună cu Sunetul. Era magic!