Ziua 6 – Recomandări

RECOMANDĂRI

Film: Kung Fu Panda

Un film delicios și distractiv cu pilde numai bune de pus în practică de copii.

Vezi aici trailerul

Joc: 5 secunde

Un joc super distractiv.

Îl găsești aici

Traseu montan: M. Bucegi – Platoul Bucegi & Cabana Padina

Vezi traseul aici

Carte: De ce mint copiii? Paul Ekman

O găsești aici

DIY: Avioane din agățători de rufe

Instrucțiuni aici

Povestea – Meditația

Clopoțelul sună și anunță sfârșitul orelor. Pentru prietenii lui Scânteiuță zilele de școală zburau delicat pe aripile uimirii și descoperirii. Nu de puține ori profesorul rămânea captiv în sala de clasă mult după terminarea orelor. Mereu unul sau doi curioși mai aveau nevoie de lămuriri, de sfaturi, de cuvinte înțelepte sau pur și simplu de încă o poveste care să-i ajute să înțeleagă magia vieții. Astăzi se pare că era una dintre acele zile. Mia și Luca rămăseseră încă în sala de clasă și aveau o dezbatere destul de aprinsă pe marginea lecției ce tocmai se închiase.

–         Îți spun eu, dacă vrei să înveți să meditezi trebuie să ții ochii închiși și să îți faci mintea să vorbească mai puțin.

–         Ba nu, asta s-o crezi tu! Nu trebuie să închizi ochii. Dacă îi închizi vine imediat un gând și te-a furat. Așa, dacă ai ochii deschiși, îl vezi imediat. Spune-i Scânteiuță că eu am dreptate!

–         Ba eu!

–         Hei dragilor, eu cred că amândoi aveți dreptate și niciunul. Haideți să vă spun o poveste și apoi vom discuta.

În vremuri demult uitate, la începuturile lumii, când nu existau gândurile, pe pământ domnea liniștea și armonia. Oamenii trăiau după ritmul natural ca tot ceea ce exista în jurul lor. Văzând măreția și bunătatea oamenilor Marele Spirit se hotărî să le dăruiască acestora un nou instrument care să-i ajute să devină ei înșiși creatori în acest Univers magic. Așa a apărut mintea și odată cu ea creierul omului s-a dezvoltat. S-au născut visele, speranțele, dorințele și viziunea unei lumi magice, veșnic creatoare, hrănită mereu de izvorul infint al iubirii.

O lungă perioadă de timp mintea și spiritul oamenilor au făcut o echipă grozavă și au înflorit lumea și chiar au dat naștere unor noi lumi. Apoi mintea a început să fie din ce în ce mai zgomotoasă și să-și revendice dreptul și puterea asupra tuturor. Spiritul a rămas șoptind din umbră. Din ce în ce mai mulți oameni au fost acaparați de puterea minții. Ea s-a declarat stăpâna lumii, iar spiritul s-a retras în adâncurile inimii.  

Auzind zgomotul din ce în ce mai intens care venea dinspre planeta albastră, Marele Spirit a revenit. Întâmplarea a fost că el a poposit într-o livadă în care se jucau câțiva copii. A încercat în zadar să vorbească cu spiritul adulților aflați în jurul copiilor. Zgomotul minții lor nu mai lăsa vocea Marelui Spirit să ajungă la spiritele lor, ferecate în adâncurile inimilor.

Văzând una ca asta și-a dat seama că trebuie să reducă puterea creatoare a minții și să o ascundă în adâncurile inimii, în brațele blânde ale spiritului, vegheată de Marea Liniște. Văzând că singurii care l-au surprins făcând toate acestea au fost cei câțiva copii din livadă, le-a dăruit acestora câte o cheie, un cifru secret pentru a ajunge la Marea Liniște și a redobândi adevărata putere creatoare. În acel moment Marele Spirit s-a inspirat de ceea ce făceau copiii în acel moment: unul stătea cu ochii închiși ascultănd liniștea spiritului, unul picta, altul admira frumusețea unei flori de cireș, altul asculta trilurile de ciocârlii, altul admira cerul și dansul norilor.

Așa s-a născut ceea ce noi azi numim meditație. Este calea prin care invităm liniștea să ne pătrundă întreaga ființă. Astfel ajungem să cunoaștem Marea Liniște care ne va conduce la adevărata putere creatoare a spiritului nostru, ascuns în adâncurile inimii. Mintea nu poate înțelege acest mesaj ascuns așa că nu puteți înțelege prin intermediul ei și a conceptelor de care ea dispune, taina meditației. A medita este un lucru simplu, natural și la îndemâna noastră mereu. Fiecare își găsește propria cale de ajunge la Marea Liniște. După cum ați văzut, Marele Spirit nu a lăsat o singură cale de a ajunge acolo, dar cu siguranță nu a încredințat-o minții.

Copiii se uitau uimiți la Scânteiuță. Simplitatea și totodată înțelepciunea vorbelor lui atinseseră încă o dată butoanele magice care ajungeau direct la inimile lor.

–         Scânteiuță, știi cine cred eu că a mai fost în livada aceea? zise Mia.

–         Cine?

–         O pisică! Și ea are cu siguranță o cheie. Tu ai văzut cum stau pisicile, așa, cu ochii închiși, dar nu dorm? Pur și simplu stau în liniștea ființei lor.

–         Da Mia, cred că ai dreptate. Scânteiuță zâmbi și în minte îi veni imaginea lui Lilu, primul lui profesor de meditație.