Ziua 1 – Înțelegerea emoțiilor

TEORIE – pentru părinți


De reținut – Înțelegerea emoțiilor

  • Înțelegerea emoțiilor e o abilitate specială pentru că fiecare comportament în sine are drept cauză emoțiile;
  • Intenția generează o emoție, iar observând emoția vom înțelege cum se manifestă comportamentul;
  • Comportamentul ne spune ce emoții sunt în spate.

Video copii


Activitate – Puzzle emoțional

Ne vom uita la modul în care emoțiile noastre ne determină comportamentul și de asemenea îl vom observa la ceilalți.

Important este să înțelegem că de fiecare dată cauza o regăsim în emoții și dacă reușim să corelăm acțiunea cu emoția, vom înțelege comportamentul nostru și al celorlalți.

Metoda: puzzle emoțional.

Te rog să așezi următoarele la locul potrivit după modelul prezentat mai jos:

Am pregătit și două exemple pentru voi pe care le regăsești în tabelul de mai jos:

„Când râd, simt bucurie și am nevoie să continui.”

…sau

„Când îndrăznesc, am încredere și am nevoie să continui.”

Așa că, te rog să poziționezi corect exemplele de mai jos, mai exact să potrivești comportamentul cu emoția și cu soluția.

Comportament – Când…:

țip, plâng, dansez, ajut, mă contrazic, mă cert, sunt speriat(ă), cânt.

Emoția – Simt…:

furie, tristețe, frică, milă, iritare, înverșunare, fericire, mulțumire.

Soluția – Am nevoie de…:

să respir puternic, de o îmbrățișare, de încurajare, să continui, de empatie, să mă retrag, să nu mă mai compar, să continui.

În momentul în care reușim să construim acest puzzle simplu, vom înțelege reacția de bază la anumite situații.


Povestea – Clubul Oamenilor Magici

Era sfârșit de an școlar. Scânteiuță și prietenii lui se pregăteau să meargă împreună să culeagă cireșe de la o livadă aflată în localitatea învecinată. Se adunaseră cu toții în curtea școlii dis de dimineață și așteptau autocarul să sosească. Copiii așteptau cu nerăbdare această nouă aventură. Trecuse deja un sfert de oră de când autocarul ar fi trebuit să ajungă. La un moment dat Scânteiuță fu chemat la secretariatul școlii. Acolo i se comunică faptul că autocarul nu mai putea veni deoarece șoferul, în timp ce se îndrepta spre garaj, alunecase și îi scrântise un picior. Excursia trebuia anulată.

–         Dragii mei, am o veste mai puțin plăcută. Șoferul nostru și-a scrântit un picior și nu mai poate veni.

–         Nu se poate!

–         Adică nu mai plecăm în excursie?

–         Și nu mai mâncăm cireșe?

–         Și nu mai luăm prânzul în natură?

–         Am spus că șoferul nu poate veni, dar, dacă sunteți dispuși să mai așteptați o jumătate de oră, prietenul meu Victor va veni să ne ajute, el este șofer profesionist. Ce ziceți?

–         Iei!!

–         Uraaa!

–         Bravo Scânteiuță!

–         Tu chiar ești magic Scânteiuță! Cum reușeti? întrebă Mia.

–         După cum observi Mia, nu reușesc tot timpul singur. De foarte multe ori reușesc datorită prietenilor mei.

–         Da, tocmai asta zic. Cum de ai prieteni așa de mulți și așa de buni? Întotdeauna te ajută și sunt peste tot în lume. Cum i-ai cunoscut pe toți? Și cum faci magia asta?

–         Este magia vieții împlinite, Mia. Și ca să vezi, tot la emoții ne întoarcem. Atunci când ajungem să ne cunoaștem emoțiile, după ce le observăm bine la noi și le învățăm calea magică, ajungem să le înțelegem și dincolo de noi. Le descoperim în ceilalți și ajungem să-i cunoștem pe cei de lângă noi, urmând calea inimii. Magia emoțiilor este limbajul nostru comun. Când învățăm să le înțelegem, putem foarte ușor să-i înțelegem și pe cei din jurul nostru. Într-un fel, tot despre noi învățăm, dar în relație cu ceilalți.

–         Păi, asta înseamnă că noi trebuie să învățăm tot timpul, nu? Adică de câte ori apare cineva sau ceva nou în viața noastră noi de fapt învățăm ceva?

–         Da. Dacă vrem să fim magici trebuie să învățăm mereu. Fiecare om este unic și fiecare întâlnire ne poate învăța ceva nou. Trebuie să fim doar cu inima deschisă. Totul în jur este o oglindă a noastră. Dacă noi suntem magici, tot ceea ce este în jurul nostru va reflecta magia din noi. Suntm asemeni Universului. Suntem o bucățică din el. Haideți să vă spun o poveste despre Clubul Oamenilor Magici, vreți?

–         Da!!!

Într-o zi Scânteiuță mergea spre pădure. Era ultima săptămână de vacanță de vară. În curând avea să meargă la școală pentru prima dată.  Aștepta de mult această nouă etapă din viața lui. Mergând spre pădure se întâlni cu noul lui vecin, Victor. Acesta era cu un an mai mare ca el. Era deja la școală.

–         Hei Victor, salut! Ce faci?

–         Salut Scânteiuță! Ce să fac , mă bucur de ultimele zile de libertate. Luni începe școala și s-a zis cu joaca.

–         De ce spui asta? La școală este frumos. Înveți lucruri noi, îți faci noi prieteni.

–         Ha! Numai frumoasă nu este școala asta! O să vezi tu de luni ce te așteaptă,  zise Victor și își văzu de drum.

Lui Scânteiuță nu îi prea plăcu ceea ce auzise. El se gândea la școală ca la un loc minunat. Un loc la fel de magic ca și pădurea sau ca marea, cu un profesor la fel de înțelept ca și Tibu sau ca bunicul. Era un pic neliniștit, așa că se duse direct la Tibu și îi povesti totul.

–         Tibu, dacă așa stau lucrurile eu nu cred că mai vreau să merg la școală. Pot să învăț și singur.

–         Vezi tu, Scânteiuță, nu toți oamenii sunt la fel. Poate lui Victor nu îi place școala din cine știe ce motive. Poate nu a fost așa de norocos să întâlnească oameni care să-i trezească pasiunea pentru a învăța. Cât de bine îl cunoști?

–         Nu îl cunosc prea bine, abia s-a mutat în oraș la noi. Dar de ce crezi că nu pot învăța și de acasă? Ce crezi că mi-ar lipsi?

–         Tu ești magic Scânteiuță și sunt sigur că te-ai descurca, dar ai rata șansa de a descoperi viața în nenumăratele ei forme văzute de ceilalți. Când nu înțelegi ceva sau pe cineva nu trebuie să te sperii sau să te ascunzi. Cel mai corect este să încerci să afli, să cunoști. Oamenii, și nu numai, sunt ființe sociale, au nevoie de relațiile cu ceilalți oameni pentru a înțelege cu adevărat toată magia vieții. În fiecare există o bucățică din Univers. Îți imaginezi cât de puțin ai cunoaște dacă ai rămâne acasă?

–         Crezi că și Universul merge la școală, Tibu?

–         Da, Scânteiuță. Tot ceea ce există este, de fapt, rezultatul dorinței Universului de a se cunoaște pe sine. Nu putea face asta dacă nu se împrăștia în atâtea forme câte există, pentru ca mai apoi să se cunoască prin ochii fiecărei noi forme create.

–         Adică, dacă Universul nu s-ar fi dus la școală, nu ar exista nimic?

–         Cam așa ceva . O bucățică din Univers se află în orice există. Oamenii sunt asemeni lui. Când se cunosc pe sine, merg pe următorul nivel și se cunosc prin relațiile cu ceilalți. Poți rămâne acasă, dar dacă vei face asta nu vei mai putea împărți magia ta cu ceilalți și vei pierde ocazia de a cunoaște Universul ascuns în ceilalți.

–         Mulțumesc Tibu! Voi merge la școală! Abia aștept!

–         Uite, îți dau și o primă misiune, vrei?

–         Da!

–         Să încerci să afli de ce nu îi place lui Victor la școală. Să încerci să-l cunoști mai bine și să vezi dacă nu cumva și el este magic în felul lui.

–         Sunt sigur că este magic, dar poate nu știe. Îți promit Tibu că am să merg la școală și am să găsesc magia în fiecare. O să fac un Club al Oamenilor Magici!

   

–         Toată lumea este pregătită de aventură? zise Victor intrând pe poarta școlii.

Copiii răspunseră bucuroși și se puseră în mișcare. Mia veni lângă Victor și îl întrebă:

–         Tu faci parte cumva din Clubul Oamneilor Magici?

Victor zâmbi și răspunse:

–         Da. Și azi am o misiune specială!

–         A fost greu să intri în club?

–         A fost o bucurie! Ca la cules de cireșe.