Ziua 3 – Emoții ascunse în amintiri
- Odată ce majoritatea intențiilor noastre inconștiente sunt negative, evident că și media emoțiilor ascunse în amintiri sunt negative
- Cum facem să le rezolvăm, să le vânăm?
- Mergem acolo unde amintirea ne oferă emoția, starea, trăirea
- Noi avem un mod de a memora informația și din punct de vedere emoțional, numită memorie emoțională
- Această memorie emoțională, de câte ori simțim o emoție precum supărarea, mintea noastră, în mod instinctual caută o întâmplare, un eveniment care să îi susțină respectiva emoție
- Adică, de câte ori noi vom avea o emoție nepotrivită, va căuta același gen de informație în subconștientul nostru, pentru a genera aceeași stare, aceeași emoție, aceeași problemă
- Iar noi putem anula acest întreg proces devenind prezenți și conștienți de el
!!! Ultima amintire pe care o avem se remodelează în funcție de cum o trăim de fiecare dată
!!! De aceea este important să fim prezenți, să observăm emoția și în momentul în care apare o emoție din amintiri:
-
- să ne uităm la ea să vedem dacă este real ceea ce simțim,
- dacă are sens fiind din trecut să o trăim,
- dacă ne ajută cu ceva acum în prezent,
- dacă acea emoție ce vine de acolo generează un alt eveniment, ducând spre o altă amintire cu același gen de emoții
- Observând tot acest proces instinctual ce se manifestă în mintea noastră, reușim să punem STOP tiparului emoțional trăit și să ne uităm la emoția respectivă, să vedem dacă e reală și să o consumăm
- Astfel putem schimba modul automat în care funcționăm și să anulăm modul în care aceste emoții funcționează acolo în spate
Ei, acum că avem toate instrumentele necesare, este vremea să vorbim despre mecanismul de consum al emoțiilor.
Procesul trebuie purtat treptat: fiecare emoție reprimată trebuie observată, studiată și descifrată, astfel încât să vedem mesajul purtat de ea.
Mecanismul de consum poate fi declanșat pornind de la o singură întrebare:
Ce am de acceptat pentru a ieși din această situație?
În majoritatea cazurilor, în spatele emoției declanșatoare stă o frică.
Așa cum am văzut în modulele anterioare, frica poate fi de foarte multe feluri.
Practicat constant, repetat, exercițiul acestei întrebări duce la un studiu aprofundat al sinelui și reprezintă un antidot împotriva înverșunării.
În continuare, pentru fiecare situație pe care nu o acceptăm, să notăm emoția, gândul și acțiunea din spatele ei. În felul acesta vom scoate la suprafață, în planul conștient tot ceea ce am refuzat până acum să manifestăm.
De aici începe consumul de emoții.
Avem mai multe moduri de a consuma emoția reprimată de așa natură încât să nu îi mai dăm voie acesteia să producă efecte în viața noastră de zi cu zi.
Metode de a consuma emoția:
- Prin a ne ține atenția pe emoția respectivă după procesul de chestionare din exercițiul de ieri;
- Prin a practica acceptarea prin adresarea continuă și constantă a întrebării de mai sus.;
- Prin a face activități fizice și a consuma energie;
- Prin a observa tensiunea din spatele emoției și a ne îndrepta atenția spre această tensiune îndeajuns de mult timp încât să eliminăm tensiunea emoției/emoțiilor.
7.3.1 Atunci când respirăm, totul dispare
Uite un exercițiu de zi cu zi pe care îl putem face ori de câte ori simțim emoții nepotrivite.
Respirația conștientă ne ajută să stăm în prezent, să ne conectăm cu noi înșine și să ne bucurăm de natura noastră, adică de pacea din noi și de liniștea din noi.
Un exercițiu simplu și la îndemână pentru fiecare dintre noi.
Ce avem de făcut:
Să inspirăm timp de trei secunde și să expirăm timp de trei secunde pe nas mai încet.
Să găsim un ritm al nostru când facem asta și să ne concentrăm pe respirație și doar pe respirație.
Efecte directe:
- Respirăm corect și ne oxigenăm mult mai bine creierul;
- Dispar gândurile;
- Se manifestă natural gândirea intuitivă;
- Ritmul cardiac este unul mai scăzut;
- Suntem relaaxați și liniștiți;
- Apare o stare de armonie, simplă, fără emoții.
Vă rog să faceți asta acum timp de 5 minute.
Era o noapte senină de vară. Broaștele susțineau din nou concertul veseliei pe Lacul Nuferilor Multicolori. Din poiană, orchestra de greieri liber-profesioniști țineau isonul broaștelor. O ceată de felinare minuscule dansa în voie dansul bucuriei. Era luna iunie, luna de naștere a licuricilor.
Dintr-o dată pe cerul senin apăru un nor negru de furie. Nu stătu mult pe gânduri și se aruncă cu avânt pe fundul lacului. Nuferii speriați își închiseră cupele și așteptau în tăcere deplină următoarea mișcare.
Auziseră multe povești despre Norul Furiel. Se spunea că dacă tatăl lui nu venea să-l caute, acesta punea stăpânire pe locul în care se ascundea și transforma totul în întuneric. Se hrănea cu energia plantelor și a viețuitoarelor din jur, pustiind totul în jur. Mai mult decât atât, ieșea din când în când la suprafața lacului și își chema frații: Speriel, Grijorel, Tristel și Dezgustel. Unii era asemeni lui, alții puțin mai diferiți, dar toți erau la fel de întunecați ca și el.
Legendele mai spuneau că nu fuseseră așa la începuturi. În timpul domniei lui Suflețel, ei aveau casa lor și locul lor în Poiană. Erau acceptați și hrăniți cum se cuvine din Rezerva de Iubire a Împăratului. Erau la fel de respectați și îngrijiți ca oricare alți locuitori.
După instaurarea dictaturii lui Smintel, familia lor fusese izgonită din Poiană și fuseseră declarați dușmani ai întregii suflări. Smintel văzuse potențialul lor de a deveni întunecați și îi izgonise pentru a-și putea păstra putera. Devenind proscriși Poiana avea un dușman iar Smintel își putea justifica prezența la cârma regatului. Sufelțel era prea tolerant și prea luminos ca să se poată descurca în astfel de situații. Acesta fusese adormit și se spunea că doar o Minune îl putea trezi. Marele Nufăr Alb veghea somnul lui Sufelțel. Acesta nu își mai deschisese cupa de teama ca Sufelțel să nu fie rănit iremediabil în timpul somnului blestemat.
Toate viețuitoarele de pe lac se strânseseră într-un ungher și încercau să găsească o soluție. Lacul Nuferilor Multicolori era ultima redută. Dacă și acesta era pustiit, Suflețel ar fi fost în pericol mare și odată cu el soarta întregului regat.
– Eu zic că ar trebui să vedem unde stă Minunea aceasta care l-ar putea trezi pe Sufelțel. Zise o broască.
– Nimeni nu știe nimic de ea. Cred că e doar o legendă. Zise alta.
– Ce-ar fi să fim noi toți Minunea? Zise un licurici bătrân
– Cum să facem asta? Întrebară toți în cor.
– Am putea să ne adunăm cu toții pe lac, să trecem cu toții de Poarta Spaimei, chiar dacă Furiel este aici, și să facem ceea ce știm să facem mai bine. Să ne oferim cu toții darurile fără frică.
– Așa vom face! Oricum nu mai avem altceva de făcut. Mergeți cu toții și anunțați-vă frații. Ne vedem cu toții pe lac, la Marele Nufăr Alb.
Deși era miezul zilei, întunericul se întisese deja în jurul lacului. Viețuitoarele curgeau râuri, râuri către locul de întâlnire. Broaștele și greierii cântau cu tot sufletul în miezul zilei, fluturii zburau în roiuri multicolore, libelulele dansau și albinele aruncau praf magic. Licuricii se strânseră într-un cerc luminos, deasupra Marelui Nufăr Alb precum un soare mișcător. Lacul deveni un spectacol magic de lumină, sunet și culoare și sparse întunericul dens. Minunea se înfăptui, Marele Nufăr Alb se deschise și din el ieși timd, Suflețel.
