Ziua 6 – Recomandări

Film: The Good Dinosaur – Bunul Dinozaur

Vezi aici trailerul

Și un filmuleț special

P.S. Să vă uitați împreună.

Joc: Activity Junior

Îl găsiți aici.

Traseu montan: Cheile Nerei plus Cascada Bigăr

Vezi traseul aici.

Carte: Copilul tău este un geniu!

O găsiți aici.

DiY: Baloane de săpun gigant, o distracție pentru toată familia.

Găsiți aici proiectul.

Povestea – Furiosul George

Scânteiuță mergea spre pădure și se gândea la ce se întâmplase azi la școală. George, unul dintre colegii lui avusese iar un conflict cu un coleg de la clasa vecină. Devenise deja obicei ca George să fie implicat în diverse incidente. Fie că era vorba de colegii de clasă, de profesori, de portar sau de oricine îi atingea un anumit punct sensibil, George avea același comportament. Trebuia să apară cineva care să-i provoace o nedreptate și să-l înfurie. Având în vedere faptul că Scânteiuță era un fin observator al oamenilor și al felului în care aceștia își exprimau emoțiile, încerca acum să ghicească ce se întâmpla cu George. Voia să înțeleagă ce tipar emoțional era responsabil de reacțiile acestuia. Mai mult decât atât, se gândea că într-o zi va avea ocazia să stea de vorbă cu George și îi va propune să-l ajute. În timp ce mergea gândindu-se la toate acestea, apropiindu-se de pădure, auzi pe cineva țipând. Se apropie încet, astfel încât să nu fie observat. Gândurile lui se întrupară în realitate. Un pic mai în față George, înarmat cu o bâtă, lovea furios într-un copac și țipa.

– Ia de-aici! Poftim! Într-o zi o să îmi fac un pic de curaj și o să vă arăt eu tuturor! O să vedeți că nu mă puteți călca în picioare cum vă convine!

Scânteiuță nu mai stătu pe gânduri.

– Au! Mă doare! Nu e drept! Nu e corect! De ce mă lovești? Ce ți-am făcut?

George lovi și mai tare auzind cuvintele acestea.

– Nedrept? Nedrept este tot ce ce mi se întâmplă mie. Mai lovi de câteva ori, apoi realiză că cineva vorbea cu el. Dar cine? El se certa cu un pom. Un pom care reprezenta toată nedreptatea pe care o resimțea.

– Dar eu, un biet copac cu ce ți-am greșit? De ce îți verși furia pe mine?

– OK, cine ești și unde ești? Arată-te!

Scânteiuță ieși din spatele unui tufiș cu o batistă albă fluturând.

– Vin cu gânduri de pace!

– Aha, tu erai ciudatule?

– Dacă te simți mai bine spunându-mi așa e ok, dar cât de în regulă crezi că este ceea ce faci tu aici, normalule?

George lăsă privirea în jos, aruncă bâta și se așeză jos. Își acoperi fața cu mâinile și zise:

– Crezi că mie mi-e ușor? Toată lumea este nedreaptă! Nimic nu este corect pe lumea aceasta!

– Ok, înțeleg. Hai să stăm puțin de vorbă, vrei? S-ar putea să te pot ajuta.

– Nimeni nu mă poate ajuta!

– Ai dreptate, eu doar îți pot povesti cam ceea ce cred eu că se întâmplă cu tine, dar tu ești singurul care poate face cu adevărat ceva. Doar tu poți schimba felul în care înțelegi viața și modul în care reacționezi la tot ceea ce se întâmplă. Este mereu vorba de alegerile pe care le facem.

– Nu sună așa de simplu, dar te ascult. Măcar atât pot face. M-am săturat de viața asta nedreaptă.

– Așa ciudat cum mă vezi tu, eu analizez comportamentele oamenilor și încerc să îmi dau seama cum se formează și cum se pot modifica acestea pentru a avea o viață împlinită. Am descoperit că emoțiile stau la baza comportamentului nostru. Te-am observat în ultima vreme și chiar acum, venind spre pădure, mă gândeam la tine și la cum aș putea să te ajut.

– Chiar că ești ciudat!

– Mulțumesc! Apropo, eu îmi iubesc ciudățenia.

– Dacă zici că m-ai observat, bănuiesc că ai observat și faptul că nu este corect ceea ce mi se întâmplă!?

– Tocmai asta este buba, acesta este tiparul tău emoțional.

George făcu ochii mari și se uită la Scânteiuță.

– Tiparul meu emoțional? Adică cum?

– Da, vine din teamă, din rana de nedreptate.

– Păi, așa și este! Lumea este rea, este o junglă acolo, așa cum spune mama!

– Nu este chiar așa, George. Acesta este doar felul în care vezi tu lumea și ceea ce ți se întâmplă acum. Este legat de emoții. Și vestea bună este că tu poți schimba asta. Este un tipar pe care l-ai moștenit, fără să-ți dai seama, de la mama ta. Este un fenomen natural. Hai să vedem o situație. Ce s-a întâmplat azi?

– Adică tu vrei să spui, de exemplu, că este corect ca vânzătoarea de la chioșc să-i vândă ultima plăcintă mucosului acela care era la rând după mine? Eu eram în fața lui! Nu este corect! Cum să nu mă enervez?

– George, gândește-te doar la faptul că acel băiețel era mult mai mic decât tine. Vânzătoarea s-a gândit că tu ești mai mare și vei înțelege mai ușor. Ea nu a făcut lucrul acesta ca să îți facă ție o nedreptate. Tu alegi să vezi în jurul tău doar nedreptăți. Este de înțeles până la urmă, nu o faci conștient. Eu tocmai asta o să încerc să te rog. De câte ori vei simți o nedreptate, să observi ce se întâmplă cu tine. Să vezi cum apare emoția și cum se transformă: supărare, resentiment, irascibilitate, nervozitate, furie, ură.

– Dar eu nu urăsc pe nimeni! Ei au ceva cu mine.

– Eu doar ți-am spus cum crește această emoție. Și îmi doresc să nu ajungi niciodată la ură. Am văzut cât erai de furios mai devreme. Gândește-te dacă ai ajunge să reacționezi așa în fața unei persoane.

– Nu vreau să ajung acolo!

– Partea magică cu emoțiile și cu tiparele emoționale este că atunci când le observăm și le conștientizăm, ele nu mai au putere asupra noastră. Astfel ne putem schimba comportamentul. Te rog ca timp de o săptămână, doar să observi cum apar emoțiile și cum se transformă în gânduri și acțiuni. Te rog să o faci fără să te judeci sau să îți pui etichete.

– Adică ce etichete? Ca la caiete sau cum?

– Cam în felul în care mi-ai pus mie, ciudatului de mine.

– A… am înțeles!

– Deci?

– Sună puțin complicat, dar o să încerc.

– Sunt convins că vei reuși. O să vezi că în timp vei avea posibilitatea să-i arăți și mamei tale că lumea nu este un loc rău sau o junglă, ci mai degrabă un loc magic!

– O, asta ar fi minunat! Crezi că pot face asta? Ea este foarte dezamăgită. Ar fi trebuit să ajungă o mare actriță, dar bunicii mei nu i-au dat voie!

– Eu sunt sigur că vei reuși, te aștept și pe tine să vii alături de mine.

Reușise Scânteiuță să-l ajute pe George sau nu, rămâne să hotărăști tu. Eu îți spun însă că am văzut în oraș un loc minunat, în care niște oameni frumoși îi învață pe copii despre emoții prin arta teatrală. Se numește George&Mum. Or avea vreo legătură?