Ziua 5 – Trăirea muzicală
3.5 Trăirea muzicală
- Modul în care se construiește trăirea este similară cu trăirea muzicală
- Dacă pe un portativ sunt 8 note muzicale, tot așa și o trăire este construită din 8 emoții
- Ca și notele muzicale, emoțiile cresc în intensitate
- Muzica ne vorbește și ne activează acest corp emoțional
- Muzica ne ajută să ne generăm emoții ori de câte ori avem nevoie
Se dă următoare melodie: Beethoven’s 5 Secrets – OneRepublic – The Piano Guys:
Vă rog ca pe parcursul acesteia să fiți atenți la ce se întâmplă cu emoțiile voastre în timp ce o ascultați.
Provocarea constă în a ghici emoțiile pe care le simțiți.
Următoarea melodie este aceasta, Ludovico Einaudi – Life:
Vă rog să faceți același lucru, doar că de data aceasta concentrați-vă pe fața celuilalt partener de joacă.
Observați emoțiile, modul în care acestea curg și cum ele influențează expresia feței celuilalt partener de joacă.
Iar ultima melodia este aceasta, Ludovico Einaudi – Divenire:
Aceeași provocare ca cea anterioră.
Bonus, Ludovico Einaudi – Oltremare:
Aceeași provocare ca mai devreme.
Era o dimineață ploioasă de octombrie. Toată săptămâna fusese cald și însorit, atât de cald încât puteai cu ușurință crede că te afli mai degrabă într-o lună de sfârșit de vară, nicidecum în mijlocul toamnei. Scânteiuță programase pentru azi un picnic cu elevii lui la pădure, dar se pare că era cazul să schimbe planurile.
– Bună dimineața, prieteni! Zise Scânteiuță zâmbind larg.
– Bună dimineața! răspunseră copiii cu jumătate de glas. Dezamăgirea se citea pe fețele lor și se simțea în glas.
– Eu nu înțeleg cum faci asta, Scânteiuță! zise Mia. Cum reușești să rămâi la fel de vesel când toate planurile noastre au fost date peste cap? Și dacă stau să mă gândesc bine, nu este prima data. De fapt, tu mai tot timpul ești vesel și binedispus, fie că plouă, ninge, e soare sau furtună. Cum?
– Deci asta era! De aici vine atmosfera asta de sfârșitul lumii pe fețele voastre. Înțeleg că sunteți supărați că nu mai putem să mergem azi la pădure din cauza ploii și nu pricepeți de ce eu sunt vesel. Haideți să aflăm!
– Ești inadmisibil de vesel! Te-am văzut pe drum din mașină cum țopăiai pe stradă și cum mai dădeai umbrela la o parte și te uitai spre cer. Tata mi-a zis să te întreb ce ai mâncat la micul dejun, să-și cumpere și el!
– Mă bucuram doar de darul ploii, de momentul prezent, de ceea ce mi se oferea. Hei dragilor, facem noi cum facem și tot la emoții ajungem. Ele sunt magice și după cum observați ne influențează vibrația personală, ne-o creează. Dacă ne cunoaștem emoțiile, ne cunoaștem și vibrația și ne-o putem îmbunătăți.
– Adică noi vibrăm ca telefonul?
– Mai degrabă ne asemănăm cu niște radiouri. Voi știți cum merge radioul?
– Îl aprindem și căutăm frecvența, adică postul pe care vrem să-l ascultăm.
– Ei bine așa este , radioul are mai multe frecvențe, unde regăsim mai multe posturi de radio. Putem asculta știri sau diverse stiluri de muzică sau chiar posturi specializate pe diverse teme.
– Adică noi putem prinde mai multe posturi?
– Da. Și noi putem vibra sau funcționa pe diverse frecvențe, doar că mai întâi trebuie să înțelegem că acestea pentru noi nu sunt altceva decât emoțiile noastre. Cunoscând ceea ce suntem și ceea ce ne dorim să devenim putem căuta postul pe care vrem să trăim, adică muzica pe care vrem s-o ascultăm, cea care ne place, cea care ne face fericiți.
– Și dacă nu ne place, îl putem schimba?
– Da. Și știți ce mai este magic când ne descoperim postul favorit?
– Începem să dansăm?
– Da, într-un fel da. Începem să dansăm cu viața și să întâlnim ceilalți oameni care vibrează pe aceeași frecvență, care ascultă același post, iar împreună cu aceștia ce credeți că putem noi să facem?
– Un nou post de radio?
– Cam așa ceva. Putem să dăm semnalul mai departe la cei din jurul nostru, care până atunci nu puteau ajunge la acel semnal și nu puteau asculta muzica lor favorită.
– Eu vreau pe frecvența ta, Scânteiuță! Tu ești mereu vesel!
– Și eu!
– Și eu!
– Și totuși, de ce nu ești supărat pe ploaia asta care ne-a stricat planurile?
– Vedeți voi dragilor, eu am ales să fiu bucuros chiar dacă afară plouă și nu mai putem merge la pădure. Vremea este un fenomen asupra căruia noi nu avem niciun fel de control. În schimb putem avea asupra emoțiilor noastre, iar ele ne creează starea. Ploaia este un lucru bun pentru natură și în final și pentru noi, iar noi putem găsi alte modalități de a ne bucura de acest timp petrecut împreună. Dacă eu mă supăram pe vreme și veneam plouat la voi, mă ajuta cu ceva? Dar pe voi?
– Ne făceai și mai triști!
– Așa ne-ai adus semnalul de la postul tău de radio, frecvența bucuriei!
– Scânteiuță, există și oameni care ascultă un post de radio chiar dacă nu le place?
– Din păcate, da. Există și oameni care refuză să-și înțeleagă emoțiile și să le accepte. Ei ascultă muzica, dar nu o înțeleg, nu știu să-și aleaga postul preferat, nu știu că pot face asta și ascultă tot ce prind, fie că le place sau nu. Ei nu știu că, de fapt, sunt singurii responsabili de muzica pe care o ascultă și pe care dansează cu viața.
– Îți mulțumim, Scânteiuță! Eu sigur o să îmi fac un post de radio și voi duce semnalul tău mai departe. Este magic! Trebuie să afle cât mai mulți! O să îi zic Radio Frecvența Bucuriei!
– Vă mulțumesc, dragilor! Vă mulțumesc că veniți în fiecare zi la școală cu radioul aprins! Apropo, știți unde este el?
Copiii îi indicară lui Scânteiuță locul în care își țineau radioul personal. Scânteiuță zâmbi .
Tu știi unde este?
