Ziua 4 – Respirația conștientă
- Toate emoțiile au o anumită intensitate pe care o resimțim în corpul nostru fizic printr-o tensiune ce se manifestă mai tot timpul;
- Această emoție resimțită crește ritmul cardiac, iar soluția în a scădea acest ritm cardiac este de a practica respirația conștientă;
- Emoții precum furia, frica, exuberanța, entuziasmul, cresc ritmul cardiac din cauza intensității puternice;
- Iar atunci când respirăm conștient, putem controla acest ritm cardiac;
- Cu cât vom practica respirația conștientă, cu atât vom beneficia de avantajele sale:
– dispar gândurile, avem o stare de prezent;
– avem o stare naturală de flow, de creativitate;
– trecem de pe o gândire rațională pe una intuitivă,
- De aceea este important să construim un obicei din această respirație conștientă, care pe termen lung va avea rezultate incredibile
Uite un exercițiu de zi cu zi pe care îl putem face ori de câte ori simțim emoții nepotrivite.
Respirația conștientă ne ajută să stăm în prezent, să ne conectăm cu noi înșine și să ne bucurăm de natura noastră, adică de pacea din noi și de liniștea din noi.
Un exercițiu simplu și la îndemână pentru fiecare dintre noi.
Ce avem de făcut:
Să inspirăm timp de trei secunde și să expirăm timp de trei secunde pe nas mai încet.
Să găsim un ritm al nostru când facem asta și să ne concentrăm pe respirație și doar pe respirație.
Efecte directe:
- Respirăm corect și ne oxigenăm mult mai bine creierul;
- Dispar gândurile;
- Se manifestă natural gândirea intuitivă;
- Ritmul cardiac este unul mai scăzut;
- Suntem relaaxați și liniștiți;
- Apare o stare de armonie, simplă, fără emoții.
Vă rog să faceți asta acum timp de 5 minute.
Era demult, tare demult, un regat pe pământ în care oamenii nu reușeau să găsească Înțelepciunea. Mai mult decât atât, nici nu știau ce este aceasta. Marele Spirit, care veghea aceste ținuturi, le spusese că atunci când vor găsi Înțelepciunea vor primi în dar puterea de a stăpâni lumea.
Într-o zi fiul regelui își anunță părinții că va pleca în lume să caute Înțelepciunea. Regatul era din ce în ce mai sărac în timp ce numărul locuitorilor acestuia creștea de la an la an. Resursele erau pe terminate și revoltele cetățenilor deveneau din ce în ce mai dese și amenințau însuși familia regală.
Prințul fusese educat în spiritul oamenilor războinici. Învățase din copilărie diverse tehnici de luptă și stăpânea foarte bine arta războiului. Crescuse printre soldați și devenise un om puternic, conform cerințelor statutului lui de viitor rege. Știa să lupte foarte bine. Ce îl mai putea opri din a stăpâni lumea?
Astfel, primi binecuvântarea regelui și porni spre necunoscut să găsească Înțelpciunea. Dădu ocol regatului, căută în vârf de munte și în gaură de șarpe. Umblă un an prin regat și nici urmă de aceasta. Era acum pe drum de trei zile și trei nopți în care nu mai oprise nici măcar pentru odihnă. Mai avea puțin și ajungea la marginea lumii. Ajunse ostenit într-o pădure. Văzând că puterile îi slăbiseră, se așeză la umbra unui stejar și privea în zare. Căzu într-un somn adânc.
– Bună să-ți fie inima străine! Ce vânt te aduce pe aici? N-am mai văzut picior de om pe meleagurile acestea de multă vreme. Zise un păstor apărut de nicăieri.
Prințul sări repede în picioare și-și căută sabia. Nici urmă de așa ceva, ba chiar nici straiele lui regale nu le mai avea. Se pare că adormise atât de adânc încât nu simțise când îi fuseseră luate toate. Era de așteptat să se întâmple asta. Lumea era plină de oameni flămânzi.
– Păstrează distanța! Eu sunt prințul acestui regat. Nu se cuvine ca un supus să se apropie de mine. Fă bine și înapoiază-mi armele și straile. Dacă nu, unde îți stau picioarele acolo îți va sta și capul!
– Nu știu despre ce arme vorbești și despre care regat. Acesta este tărâmul Înțelepciunii iar armele nu au ce căuta aici. Sincer, nu știu cum ai ajuns tu aici, Mare Prinț. Zise păstorul și făcu o reverență zâmbind.
– Păi eu tocmai asta caut, Înțelepciunea! Unde este? Spune-mi de îndată!
– Că o cauți este un lucru bun, probabil căutarea te-a adus aici. Ești sigur că ai căutat-o unde trebuie?
– Am pornit acum un an din castelul tatălui meu în căutarea ei. Marele Spirit a promis celui care o va găsi că va stăpâni lumea. Regatul este în declin și revoltele amenință palatul regal.
– Și cum ți-a fost călătoria?
– Uff! Un calvar! Am întâlnit numai neisprăviți și n-am aflat nimic. Prima dată am întâlnit o javră de câine care își pierduse puii. Auzi tu la ea, să mă opresc eu din drumul meu să o ajut să-i găsească. Eu sunt prințul regatului și încerc să-l salvez. Cum să-mi pierd prețiosul meu timp pentru o potaie? Apoi nici bine nu am pornit la drum că am dat de un moșneag orb care mi-a zis să stau o zi și o noapte să mă uit la un pom și să-i povestesc apoi ce a făcut pomul în acest timp. Ai auzit o grozăvie mai mare ca aceasta? Când credeam că am scăpat și le-am văzut pe toate am dat de o bătrână ce cutreiera munții și care mi-a cerut straiele mele împărătești și armele să își facă hamuri pentru balaurii ei. Cum să renunț eu la toate însemnele regale pentru lighioane? Toți mi-au promis că voi afla ceva despre Înțelepciune dacă îi ajut, dar noroc că îmi merge mintea. Sunt sigur că nu voiau decât să mă înșele.
– Ei, ce să zic. Mai mare grozăvie ca aceasta nu am auzit nici eu!
– Știam eu că am dreptate! Mai veneau uneori gândurile pierzaniei să-mi spună că am greșit…
– Grozăvia este că tu ai plecat să cauți Înțelepciunea și ea a umblat după tine tot timpul.
– Ce vrei să spui? Unde este? zise prințul uimit uitându-se în spate.
– Întelepciunea nu o vei găsi niciodată în afara ta, băiete! Ea vine din adâncul inimii tale. Acolo este locul de unde ea izvorăște. Cei trei carea ți-au apărut în drum nu au fost altceva decât niște mesageri ai ei. Dar vezi tu, Înțelepciunea te cheamă, dar nu te forțează să o urmezi. Alegerea e mereu la tine. Cățelușa a încercat să-ți deschidă inima, bătrânul cel orb a vrut să te ajute să-ți găsești liniștea sufletului, iar bătrâna să te ușureze de povara formei cu care tu te identifici și care nu îți dă voie să vezi cu adevărat cine ești.
– Tu cine ești și de ce să mă încred în tine?
– Eu sunt Păstrătorul Înțelepciunii. Ai ajuns la mine pentru că ai plecat în căutarea acesteia. Deși nu ai înțeles mesajele din drumul tău ți s-a mai dat o șansă.
– Ce șansă? Ce vrei să spui?
– Șansa să descoperi Înțelepciunea și să o duci în regatul tatălui tău. Pentru a putea face asta va trebui însă să te-ntorci în regat sub altă formă. Vei fi doar un păstor ce va învăța oamenii din regat să găsească Înțelepciunea. Alegerea este a ta. Dacă nu dorești, te vei putea întoarce la palat, dar fără Înțelepciune.
– Un păstor ar trebui să aibă și ce păstori, iar în regat nici urmă de așa ceva.
– Vei păstori gândurile oamenilor și îi vei ajuta să găsească ceea ce cu toții căutați. Înțelepciunea va poposi la voi în regat atunci când tot mai mulți oameni o vor regăsi în adâncul sufletului lor.
Atins de puterea Înțelepciunii tânărul prinț înțelese că aceasta se afla în lucrurile simple pe care orice om le are ascunse în adâncul ființei lui. Bucuria de a împărtăși toate acestea îi luminară inima și alegerea veni firesc. Se spune că de atunci, acest păstor străbate lumea în lung și în lat, sub diverse înfățișări, împărțind tainele Înțelepciunii. Dacă faci liniște înăuntrul tău și îți deschizi inima s-ar putea să-l auzi. El nu strigă, doar șoptește la urechea sufletului tău. Alegerea îți aparține!
