Ziua 1 – Tipar emoțional


TEORIE – pentru părinți


De reținut –

6.1 Tiparul emoțional sau „călcâiul lui Ahile” al programelor comportamentale

  • Toate emoțiile noastre funcționează acolo în spate în aceste tipare
  • Toate tiparele încep cu emoții de intensitate joasă, iar acestea construiesc o trăire emoțională
  • Ce are în plus un tipar emoțional față de trăirea emoțională, este că acesta se reia, se generează din nou și din nou
  • Cele 7 trăiri emoționale pe care noi le știm pleacă din:

– Surpriză

– Frică

– Tristețe

– Fericire

– Dezgust

– Dispreț

– Furie

  • Construcția tiparului emoțional

– Partea inconștientă ce se manifestă ține de niște convingeri care au fost puse din copilăria noastră în subconștientul nostru

– Așa cum este convingerea că nu merit iubire sau frica că nu sunt îndeajuns de bun, sau frica de a eșua ca părinte ce au avut-o și părinții noștri iar noi am preluat-o

– În momentul în care se manifestă apare o stare de nesiguranță ce duce la nerăbdare

– Nerăbdarea declanșează îngrijorare și nemulțumire 

– Apoi simțim frustrare, iritare și nervozitate, precum și o formă de agresivitate latentă și furia

– Odată apărută furia, facem un gest, o acțiune nepotrivită, iar în acel moment declanșăm vinovăția în noi 

– Ca apoi să simțim rușine, apoi iar vinovăție și frica de eșec că vom eșua ca părinți

  • Înțelegând modul în care funcționează și se manifestă acest tipar emoțional în spatele gândurilor, avem baza la ceea ce reprezintă programarea comportamentală și întreg comportamentul nostru

Video copii

Activitate – Trenul emoțional

O activitate în care să observăm cum trenul nostru emoțional se construiește un și de emoții ușor de observat.

Aceste emoții de obicei apar în această ordine de cele mai multe ori, așa că este indicat să le observăm și să înțelegem sensul lor.

Ce avem de făcut:

Să completăm spațiile goale cu emoțiile lipsă.

Extra provocare:

  1. Mai adaugă o emoție la fiecare tren emoțional.
  2. Adaugă și gândul ce însoțește emoția.
Povestea – Cravata

Scânteiuță era în tabără. Era o tabără pentru dezvoltarea abilităților umane. Era organizată anual într-un spațiu special amenajat. Participanții erau atrași de acest loc din mai multe motive. O parte erau interesați doar de ceea ce urmau să obțină, o anumită recunoaștere, un fel de demonstrație a ceea ce erau sau puteau fi, o diplomă, o medalie, un loc la panoul de onoare al școlii de care aparțineau. Alții vedeau în această experiență o provocare pe care trebuiau să o depășească pentru a-și demonstra propria valoare. Câțiva veneau pur și simplu să învețe, să descopere și să se bucure de o călătorie mai puțin obișnuită de descoperire a sinelui și a puterii interioare. Pentru cei din primele două categorii finalul taberei și obținerea certificatului de participare și eventual a unei medalii era scopul suprem. Pentru cei din ultima categorie premiul cel mare era participarea însăși și nenumăratele experiențe ce aveau să-i aducă mai aproape de ceea ce era cu adevărat important, viața însăși.

Astăzi era ultima zi. Toți participanții urmau să plece, în echipe de câte doi, pe un traseu necunoscut pentru a rezolva diverse sarcini ce aveau să le fie date pe parcurs.

–         În 10 minute veți porni într-o călătorie care va reprezenta examenul de absolvire al acestei tabere. Traseul va fi lung sau scurt, ușor sau greu, plăcut sau neplăcut în funcție de propriile voastre alegeri și așteptări. Nicio cale pe care veți alege să o urmați nu va fi corectă sau greșită decât în raport cu ceea ce sunteți și ați devenit în aceste zile petrecute aici.

Profesorul le dădu fiecăruia câte o cravată albă cu însemnul taberei și un ceas pe care urmau să primească instrucțiuni pe parcursul călătoriei.

–         Această cravată este foarte importantă. Pe parcursul acestui traseu trebuie să aveți grijă de ea ca de viața însăși. Aceia dintre voi care vor reuși să aducă înapoi această cravată vor primi ceea ce și-au dorit de la această tabără.

Scânteiuță nimeri în echipă cu Mircea. Acesta era una din vedetele taberei. Era fiul unui faimos star de cinema. Era un copil prețios, obișnuit să obțină foarte ușor tot ceea ce își dorea. Venise în tabără să vâneze un trofeu.

–         Stai liniștit. Vom reuși să aducem cravatele înapoi. Îi zise Mircea lui Scânteiuță. Eu nu pierd niciodată! Ai nimerit în echipa câștigătoare.Se pare că ești norocos.

–         Sunt liniștit. Și foarte curios să descopăr ceea ce urmează să facem pe acest traseu. Cât privește norocul cred că avem viziuni diferite, dar este tot timpul interesant să descoperi lumea și prin alți ochi decât ai tăi.

Cei doi băieți porniră împreună spre necunoscut. La un moment dat ajunseră în dreptul unui cățel care șchiopăta și plângea.

–         Hai să vedem ce putem face. Zise Scânteiuță.

–         Cred că nu vorbești serios. Instrucțiunile spun clar, în 20 de minute trebuie să ajungem la moară. Lasă-l încolo de potaie. Vrei să ratezi medalia pentru el?

–         Este o ființă aflată în suferință. Nu pot trece nepăsător. Chiar dacă voi pierde medalia, pentru mine este mai prețioasă viața acestui cățel decât un trofeu.

–         OK. Ai 5 minute. Dacă le depășești eu am plecat.

Scânteiuță se apropie de cățel și își dădu seama că avea nevoie de o atelă, cățelușul avea piciorușul lovit. Stătu un pic pe gânduri apoi adună niște bețe își dădu cravata jos și începu să improvizeze.

–         Ce faci? Ți-ai pierdut mințile?? Eu am plecat.

Scânteiuță nici măcar nu îl mai auzea. Era absorbit de ceea ce făcea și voia să fie sigur că face tot ceea ce îi stătea în putință să acorde primul ajutor cățelului. După ce îi aranjă piciorușul în atele, improviză un culcuș din frunze și crengi și îl puse la adăpost. După ce avea să termine cursa avea de gând să-l ia și să-l ducă în tabără. Când termină ceasul de la mână îl anunță că are un mesaj. „Cele 20 de minute au trecut. Dacă nu ai ajuns la moară traseul tău se schimbă. Mergi la atelierul galben din pădure. Ia plicul și așteaptă următorul mesaj. Urmează traseul galben.” Scânteiuță porni voios spre noua locație. Ajunse la cabana galbenă. Un bătrânel îl întâmpină voios în prag.

–         Bine ai venit băiete! Exact la țanc! Mare nevoie aveam de ajutor. Mâine vine o nouă serie de copii în tabără. Eu pictez cravatele, dar numerele s-au amestecat în capul meu și nu reușesc să le număr, văd numai culori. Până merg eu să îți aduc plicul numără-mi și mie cravatele acestea. Ar trebui să fie 25. Bătrânul se duse să caute plicul. Scânteiuță numără cravatele.

–         Sunt 26, ai fost pe aproape. Uite am pus-o pe aceasta separat.

–         Mulțumesc că m-ai scos din încurcătură. Uite plicul tău. Mult succes!

–         Mă bucur că ți-am putut fi de ajutor. Spor la lucru!

Scânteiuță luă plicul și își verifică ceasul. Un nou mesaj veni imediat: “colegul tău de echipă este blocat în moară. Ai două opțiuni: să deschizi plicul și să-l salvezi prin codul secret aflat acolo sau să îl folosești pentru tine și să fii scutit de cele trei probe rămase, ajungând direct la ultima probă din traseu.” În același timp Mircea primi următorul mesaj: “Vei primi un cod secret. Ai două opțiuni: să-l folosești doar pentru tine și să ajungi direct în finală sau să-l folosești pentru tine și colegul tău și să parcurgeți împreună cele trei etape rămase până în finală.”

În cele două ore petrecute la moară, Mircea nu avusese altceva de făcut decât să citească Jurnalul lui Scânteiuță ce rămăsese în rucsacul lui. Găsise acolo tot ceea ce și tu ai descoperit până acum, poveștile lui Scânteiuță.

Cei doi băieți aleasără cu inima deschisă varianta câștigătoare. Se regăsiră și parcurseră împreună restul traseului. Erau acum la etapa finală. Primiră următorul mesaj: “Ardeți un obiect prețios aflat în posesia voastră.” Cei doi băieți căzură pe gânduri. Scânteiuță avea jurnalul iar Mircea cravata. Unul dintre ei trebuia să renunțe la visul lui.

–         Scânteiuță jurnalul tău m-a adus aici, în finală. Mi-a adus mai mult decât îmi poate aduce acest mic trofeu. Cu siguranță sunt mulți cei care vor avea nevoie de poveștile tale. Spunând asta, Mircea dădu foc cravatei.

–         Mulțumesc Mircea! Sunt norocos să am un asemenea partener!

–         Chiar dacă avem viziuni diferite asupra norocului este tot timpul interesant să descoperi lumea și prin alți ochi decât ai tăi.

Cei doi băieți izbucniră în râs. „Ați terminat traseul. Puteți reveni în tabără îi anunță ceasul.” Hotărâră să mai facă un popas înainte de întoarcerea în tabără. Ajunseră la locul în care Scânteiuță lăsase cățelușul șchiop ca să-l recupereze. Găsiră acolo un mesaj: „Suntem liberi să alegem, dar suntem responsabili de rezultatul alegerilor noastre. Cravata ta, Scânteiuță, te așteaptă în tabără împreună cu noul tău prieten. Tot acolo este și cravata care era în plus la cabana galbenă. Tu hotărăști cui aparține acea cravată.”