Ziua 2 – Cum se manifestă un tipar emoțional
- Un tipar emoțional se împarte în două părți:
- Partea observabilă, conștientă
- Partea neobservabilă, inconștientă
- Trăirea este împărțită în:
- Partea inconștientă:
- Convingerea – nu merit iubire
- Frica că nu sunt îndeajuns de bun
- Frica de eșec, că nu vom reuși să ne educăm copiii
Convingerea că nu merit iubire, apare din copilăria noastră când noi ne manifestăm nevoia de iubire și mergeam spre părinte și ceream să ne satisfacă această nevoie de iubire, reacția inconștientă a părintelui era de a ne respinge și o făcea pentru că nici el nu știa cum să se accepte, iubească pe el/ea însuși/însăși.
Astfel, apărea inconștient respingerea propriei persoane și implicit și a copilului, iar mai târziu poziționarea că eu nu voi reuși ceea ce fac și antidotul fricii, curajul în funcție de cât este de aproape acțiunea respectivă.
Frica de a nu fi îndeajuns de bun, poziționarea în inferioritate „Oare am să reușesc?” ce vine la pachet cu curajul
Frica de eșec a părintelui, sub forma de „trebuie să reușesc”, declanșându-se ambiția. Adică modul în care noi am fost ambiționați adesea în copilărie.
Ambiția este forța, este pe termen scurt, pe lângă motivație care este puterea și este pe termen lung.
Tocmai de aceea motivația este atât de importantă.
2. Partea conștientă a tiparului emoțional:
– Aici, apar o serie de emoții ce se manifestă în mod direct din frica de a nu fi îndeajuns de bun și frica de a eșua ca părinte și se nasc din convingerea că nu merit iubire
– Astfel apare o emoție de nesiguranță „Oare o să reușească în viață?, „Oare fac bine ceea ce fac ca părinte?”
– În momentul în care faci acțiunile respective, apare o stare de nerăbdare, de exemplu atunci când își face temele „UIte că nu poate…off, ce să mă fac, cum și în ce fel să îl/o ajut mai bine să își facă temele?” etc.
– Apoi apare starea de frustrare, ce ne confirmă scenariul care a fost declanșat de către proiecțiile noastre, de mintea noastră, iar acest lucru se întâmplă deoarece mintea noastră caută acele situații și evenimente ce se aseamănă cu ceea ce simțim și credem.
De exemplu, dacă noi credem că vom eșua, mintea noastră va căuta acele evenimente în care noi am eșuat sau amintiri pe care noi nu am reușit să facem lucruri.
– Apoi apare starea de iritare ce se transpune prin creșterea tonului nostru, reproș și acuzare
– Apoi, apare starea de nervozitate și începem să punem etichete. Starea de nervozitate, este starea premergătoare furiei
– Iar în momentul în care furia apare, apare ca o emoție puternică și de scurtă durată, făcând un gest dus la extreme
– Un mod de a scoate tensiunea din corp este de a face gesturi la extremă, precum: trântim, țipâm
– Iar când reacționăm așa, ajungem să ne acuzăm pentru că nu am făcut ceea ce trebuia
– Iar aceste gânduri ce declanșează vinovăție și rușine, declanșează pe mai departe tiparul emoțional ce ne dă frica că vom eșua ca părinți și astfel tiparul emoțional se reia din nou și din nou
- Este un șir de emoții ce o parte din ele se văd și o parte nu se văd
!!! Pe de o parte inconștientă te învinovățești, iar pe cealaltă parte, cea conștientă, te vei bucura că poți opri acest tipar emoțional
Este un tipar ce îl „dăm” de la unii la alții în mod inconștient prin comportamentul de vinovăție
Să găsim emoția de acasă și să identificăm cu ce încep aceste trăiri emoționale.
Important este să luăm la întrebări imediat cum observăm emoția de acasă, adică locomotiva în exercițiul nostru.
Dacă reușim să o observăm, să o identificăm, să o vedem, vom reuși să o și luăm la întrebări.
Ce avem de făcut:
Să completăm spațiile goale cu emoțiile lipsă și să adăugăm și gândurile potrivite ca în exemplul de mai jos:
Provocări:
- Să punem următoarele întrebări fiecărui tren emoțional:
- De unde vine acest gând?
- Din ce emoție s-a născut?
- Este o emoție pozitivă sau una negativă?
- Mă ajută acest gând?
2. Discuție deschisă: ce s-ar întâmpla dacă am observa de fiecare dată locomotiva emoțiilor?
Scânteiuță avea azi antrenament la clubul de karting. Era un sport pe care îl practica de două ori pe săptămână, iar povestea de dragoste cu acest sport începuse în urmă cu doi ani. Atunci hotărâse să se înscrie la acest sport pentru a reuși să-și învingă teama de călătoria în viteză pe patru roți. În primii ani de viață avusese neșansa să fie implicat într-un minor accident de circulație și ajunsese să se teama de acest mijloc de transport. Prin practicarea acestui sport reușise să-și învingă teama și își descoperise și un nou hobby. Astăzi ajunsese cu un sfert de oră mai devreme. Intră în curtea clubului și rămase uimit să vadă cum kartul zbura pe pistă. El era primul în programul de azi. Cine era acest misterios pilot? Probabil era un pilot profesionist care se antrena înainte de începerea cursurilor, se gândea Scânteiuță
Kartul se opri la garaj și din el cobor nimeni altul decât Andrei, băiatul care se ocupa de întreținerea karturilor.
– Waw! Sunt de doi ani înscris la acest club și habar nu aveam că tu ești un pilot atât de bun! De ce nu participi niciodată la cursele regionale? Sigur ai fi pe podium.
– Mulțumesc pentru apreciere, dar competițiile nu sunt de nasul meu. Pentru asta îți trebuie multe. În primul rând bani și mult noroc. Eu nu dețin nici una nici alta.
– Aha! Înțeleg, dar nu sunt de acord cu tine. Dacă, să zicem, partea financiară ar putea fi un mic impediment, norocul cine crezi tu că ar trebui să ți-l dea și nu o face?
– Păi eu știu, cine îl dă tuturor! Cel de sus, steaua norocoasă sub care te naști sau nu….
– Ei bine prietene eu cred că te afli într-o mare eroare. Norocul ți-l faci singur cu mâna ta. Iar ce văd eu aici este că tu te cam pituli de al tău.
– Dacă îl vezi așa de bine arată-mi-l și mie….
– L-am văzut mai devreme zburând pe pistă. Sincer, eu oricât de mult m-aș antrena nu știu dacă voi ajunge vreodată să conduc așa de bine ca tine. Se vede cu ochiul liber că acesta este unul din talentele tale. Dacă îl ții departe de ochii lumii nu faci decât să-l irosești. Nu vine nimeni să te ia de mână să te ducă pe calea pe care singur trebuie să o urmezi. Ai încercat vreodată mâcar?
– Nu am nicio șansă. Eu sunt doar băiatul de la garaj….
– Eu te-am întrebat dacă ai încercat?
– Nu…
– Vino puțin cu mine să-ți arăt ceva. Zise Scânteiuță și se duse împreună cu Andrei la panoul cu informații al clubului. Acolo era un anunț prin care cei de la clubul de karting căutau un instructor pentru începători.
– Ce-i cu asta?
– Ar putea fi un început. Nu crezi?
– Eu instructor?? Cine crezi că m-ar băga măcar în seamă?? Eu sunt un nimeni.
– Andrei asta este doar ceea ce îți spune mintea ta. Este o poveste în care probabil ai fost învățat să crezi. Este un tipar emoțional. Vestea bună este că îl poți schimba. Tu ești și poți mult mai mult decât te face mintea ta să crezi. Dacă tu nu crezi în tine, dacă tu nu îți vezi adevărata valoare nimeni nu o va face.
– Mulțumesc Scânteiuță! Faptul că tu m-ai apreciat și mi-ai vorbit așa îmi dă o rază de speranță, dar sunt sigur că nu va ține mult.
– Păi uite cum facem, ține-te bine de această mică speranță și încearcă să vezi ce se întâmplă dacă le propui celor de la club să ocupi postul de instructor. Eu voi face tot posibilul să fiu aici când vei da proba practică. Dacă ești de acord voi încerca până atunci să îți povestesc cum stă treaba cu emoțiile și cum ajung ele să ne formeze comportamentul. Am să te învăț câteva exerciții și dacă le vei face îți promit că în maxim un an te vei împrieteni la cataramă cu norocul tău. Ce zici?
– Sună înteresant, dar eu nu am ce să îți dau în schimb.
– Poți să mă înveți câteva despre karturi, bănuiesc?
– O, da!!! Aș face-o cu cea mai mare plăcere!
Trecuseră apropae douăzeci de ani de la această întâmplare. Profesorul Scânteiuță le vorbise astăzi prietenilor lui despre tiparul emoțional. Le povestise despre Andrei și acum se pregăteau să meargă împreună la Campionatul Național de Karturi. Aveau invitații de la unul din campionii acestui sport. Andrei îi trimisese invitațiile însoțite de următorul mesaj: Sunt norocos să am un prieten ca tine. Te aștept cu drag la curse. Dacă vii puțin mai devreme poate facem o tură împreună. Ce zici?
Voi cât de norocoși sunteți?

